Tren de Brasov venind dinspre Sighisoara…cald...miros de zambete si vorbe…el si ea pe bancheta. Ea se uita pe geam evitandu-i privirea. El se uita la ea cautandu-i privirea. Tacere plina de vorbe, de caldura si zambete. Si printre toate aceste vorbe de zile de Sighisoara se aud reprosuri…Tacute in rostire…zgomotoase in suflete…le aud numai ei doi. Mai ales ea care continua sa se uite pe fereastra ascultadu-i cuvintele. Si iar tacere…
Soare de sfarsit de zi prin ferestre…praf de oboseala pe fete inca infierbantate…bancheta libera…in afara compartimenului de clasa a doua-a, in bataie de sfarsit de soare si inceput de vant, ea in bratele lui…involburare de par pe chipul lui si de brate pe trupul ei…stateau. Usa compartimentului nu lasa sa treaca decat imaginea rupta a iubiri prin fereastra ovala si murdara de atatea iubiri si durerei vindicate poate, alaturi de trairea zgomotoasa a vietii ce strapunge trenul. Si iar bancheta…de data asta nu adaposteste taceri indurate ci taceri somnoroase. Ea doarme cu capul in poala lui cu mana lui mangaindu-i parul cu miscari domoale, neobosite, ce vor parca sa-i stearga din mintea adormita amintirea supararii de mai devreme, sa-i ia cu batai domoale de aripi tristeti si sa-i aduca liniste…Dragoste ce doarme in bratele unei iubiri…amandoua tinere si involburate, furate- una de somn si alta de veghe…miscari de inima sau miscari de tren treceau prin ei? Si iar soare…de data asta ramas in suflete, caci pe fereastra trenului incepe sa intre intunericul…voci din ce in ce mai domoale…praf de suflete presarat pe bilete de tren si genti incarcate de somn…Si in tot acest timp, printre atatea miscari si vorbe, o mana domoala si o tacere lina isi ascund fericirea.