Era o dimineata la mijlocul lunii februarie 197., senina si rece , dusmanoasa , nu prevestea nimic bun . Zapada se topise de mult .
S-a dus odata cu sarbatorile de iarna ,luand cu ea parca si copilaria mea . In odaia in care locuiam , focul ardea jucaus in soba . Pe plita ,o oala cu apa la incalzit pentru spalat rufe ,in alta fierbea mancarea . Tata era in curte , taia lemne . Mama deretica prin casa .
Maria se juca pe mormanul de rufe , pregatite pentru spalat .Eu la masa de langa geam imi pregateam lectiile . Aveam nevoie de un caiet ,mi se umpluse cel vechi . Am rugat-o pe mama sa-mi dea bani sa cumpar altul .Mi-a raspuns cu gandul aiurea :
-Cere-i tatalui tau ,.....nu vezi cata treaba am ? ....
Am vrut sa ies .Tata tocmai intra aducand un brat de lemne . Mama aplecata deasupra sobei , s-a ridicat facandu-i loc :
-Da-i bani Radei ,sa-si cumpere caiete ,...manca-le-ar focul ,parca vrea sa devina filozof , tooata ziulica cu nasul in carti .Parca nu este alt rost in viata ! . Sa ma ajute cu ceva , de acum e mare .
Am inceput sa plang .Tata , s-a intors lovind-o cu palmele peste fata :
-Nu mai blestema femeie , gata cu blestemele ,... sa nu te mai aud ca ,nu stiu ce-ti fac !!! .
Apoi , tata a iesit ,mama dupa el purtata parca de un duh rau . Ii auzeam cum se cearta ,cum isi arunca vorbe grele ... Apoi nimic .Au intrat amandoi .Mama mi-a dat bani :
-Du-te de-ti cumpara caiet ,fuguta ca e frig .Eu , am sa ma odihnesc , sunt obosita .
Spunand asta a luat-o pe Maria in brate asezandu-se pe pat .
Desi ma stapanea un sentiment ciudat ,o liniste sinistra ,pe care nu am perceput-o niciodata ,un fel de sfarsit si nou inceput ,m-am imbracat cu gandul la teme si am plecat . Tata a iesit odata cu mine . Avea si el un aer ciudat , nu stiu cum , un fel de presimtire rea ,parea imbatranit , sfarsit , cumva parca zadarnicia a pus stapanire pe pamant . Am alergat la magazin ,insotita de o senzatie nedefinita ,ca e pe cale sa se intample ceva . Acasa nimic nu se schimbase . Tata stivuia lemnele taiate .Mama cu Maria in pat , pe jos maldarul de rufe .M-a apucat un soi de ingrijorare ,timpul parca se oprise-n loc .Si , linistea care nu prevestea nimic bun , se auzea doar clipocitul apei care fierbea pe soba .M-am asezat cuminte la masa , gandind ;ma apuc de lectii si totul va reveni la normal , voi scapa de acea apasare nedefinita ,acel ceva ce plutea parca in jur .
Nu stiu cat timp a trecut pana am auzit-o pe mama stigand :
-Radaaa....du-ma afara !!!......Ochii !......ochiiii mei !...nu mai vad .Cheama-l pe tata .
M-am speriat de moarte ,ceva din vocea mamei imi spunea ca nu e bine ,era stapanita de o spaima grozava ,cum nu mai simtisem nicicand .Maria a inceput sa planga , tanguindu-se :
-Mama ....maaamaaa,...vleau maamaaaaaaa....
Tata a intrat ca o furtuna , (auzise sau doar simtise chemarea mamei ), ajutand-o sa mearga afara . A asezat-o pe pamantul inghetat ,intreband-o cu vocea gatuita de spaima si tandrete ce o doare , trimitandu-ma sa aduc o patura ,ceva sa nu raceasca . Am alergat ,apucand la intamplare prima haina gasita ,netinand cont de lacrimile si tipetele Mariei ,cu tanguirea ei jalnica ,parca aducatoare de moarte .Afara ,tata o mangaia pe mama cerandu-si iertare ,parca luandu-si la revedere in acelasi timp .A fost prima data cand am vazut lacrimi in ochii tatalui meu.
........................................................................................