Anno Domini prin semne
şi prin clopote mai ştie
să-şi mai cheme la utrenii
îngerii colindători,
pân' la capăt să-i înveţe
să rămână zburători
într-un cer în care arca
s-a pierdut de lumea vie.

Anno Domini înseamnă
suflete, picioare, mâini
triste piese într-un puzzle
fără nici un jucător
soldăţei de lut, pe care
vremurile-i nasc şi-i mor
obosind să-i mai înveţe
taina ruperii de pâini.

Doar atunci mai poate anul
să suspine şi să plângă
pe deasupra de copacii
goi ca nişte prunci străini,
când din cer, prima ninsoare
se coboară prin lumini
bate clopotul de aur
îngerii la piept să-i strângă.

Scriu ca un nebun cuvinte
unor oameni inventaţi
zugrăvesc ascunsă-n casă
nişte îngeri iluzorii
şi mă rog de Cel ce ştie
taina sfântă a ninsorii
ochii mei... măcar atâta
să rămână neîntinaţi.