Ce vrea Doamne omenirea...
la picioare-i sa te-nchini?
Sa ii faci sa prinda aripi
peste mari de-abis si chin?

Peste-adancuri Tu privesti...
din lumea Ta de sus, plangand,
Sperand ca Ai sa reusesti
prin IUBIRE sa sculptezi...o raza de lumina...

Pe nisipul fin, fierbinte...incins
de ura si omor...
Insetat sa poti sa te ridici,
sa poti sa ZBORI!!!
pe aripi largi de inger...
sa poti sa mori...

Inca odata...si inca oadata...

Oare de ce, Doamne, Tu iubesti la infinit...
Iar ai Tai oameni - un nimic-
sufera-ncontinuu si ucid?
Si din intunecatul vid....ei asteapta sa fie salvati
de propria lor neputiinta si dezamagire...

Ce vrea, Doamne omenirea.....
Peste mari de-abis si chin
sa ii faci sa prinda aripi?

...doar o iluzie si-un chin!!!

Universul...un lucru fara de sfarsit....
un gand gandit la infinit,
o lacrima pierduta-ntrun ocean...
o zi pierduta pentru un an...