sînt o statuie searbădă şi rece
pe lîngă mine multă lume trece
pe toţi îi studiez printr-un monoclu
beţivi micţionează lung pe soclu

din cînd în cînd opreşte-o domnişoară
şi marmura de jos mi se-nfioară
mai vin cu şcoala clase de copii
să cînte, să recite poezii

dar uneori mă plictisesc de moarte
aş vrea un coniac sau chiar o carte
să recitesc în nopţi înmiresmate
poeme lungi despre singurătate

chiar astăzi lîngă mine-au ridicat
un bust de bronz cu luciu minunat
ce bucurie, ce mesaj divin
să am şi eu de-acuma un vecin

m-am bucurat se pare în zadar
era statuia unui fost primar