Azi e Sf. Maria. E ziua fostei mele prietene. Ne-am despartit de ceva timp (aproape jumatate de an) si nu am mai vazut-o de peste o luna cred. Am fost impreuna un an si ceva si a fost pentru amandoi prima dragoste adevarata, am trait lucruri care pana in acel moment doar visam. A fost f frumos dar s-a terminat pur si simplu, fara ca vreo unul dintre noi sa fie vinovat. Ea a fost foarte afectata de despartire dar din fericire a gasit pe cineva care sa o ajute sa treaca cu bine peste toata povestea. Eu mi-am dat seama la scurt timp ca am facut o prostie si vroiam sa fim din nou impreuna(nu stiu daca pentru a fi cu ea sau pur si simplu pentru a nu fi singur) dar... era sa ne distrugem prietenia care a ramas dar din fericire nu s-a intamplat asta.
Intre timp am gasit si eu pe cineva care ma face fericit si care mi-a adus zambetul din nou pe fata, cineva care ma face in oarecare masura sa uit de povestea de dragoste pe care am traito acum ceva timp.
Sa revin la ziua de azi. Pe langa cadoul pe care i l-am trimis, am si sunato pe Ana Maria. Era foarte fericita. E in vacanta cu prietenul ei. M-am bucurat sincer pentru ea dar asta nu m-a impedicat sa fiu devastat de idee ca e in bratele altuia, ca alcineva face dragoste cu ea acum. Anul trecut de ziua ei eram impreuna la mare si acum... Desi si eu sunt fericit si ma simt implinit nu stiu de ce am fost atat de afectat. Mi-a fost imposibil sa continui discutia si dupa 2 minute am inchis telefonul cu vocea strangulata...

De ce ne atat de greu sa renuntam la amintiri si la lucruri din trecut desi am trecut teoretic peste asta?!?!