Ieri:
Am pus intre palmele noastre surasul
Eram atat de fericiti incat mainile noastre radeau
Nebuni de fericire ne-am lovit cu fruntea de cer
Durerea ne-a invins si ne-a aruncat inapoi pe pamant.

Azi:
Cand ne-am trezit, eram doi copaci
Iar mainile noastre ramuri de disperari
Implorau cerul sa aduca inapoi fericirea.
Vazand ca nimeni nu ne asculta
Am hotarat sa ne ajutam singuri.

Maine:
Ne vor creste maini pe sub pamant
Si astfel ne vom regasi.
Vom prinde in mainile noastre surasul
Iar mainile noastre indreptate spre cer
Vor zambi timid
Inflorind pentru prima data.

P.S Din pacate nu cunosc autorul acestei poezii.