Cap 1.
1951- Mahalaua Cuza din Bucuresti.
Urmele albastre ale nopţii incepură să se ingălbenească. Cocoşii dădură tonul dimineţii in tonalităţi majore şi solemne. Se auziră lătrături din vecini şi binenţeles, tanti Maricica chemandu-şi găinile cu veşnica ei drăcuiala de dis de dimineată, semn clar că era deja ora 6.
Băieţii mormăiră inciudaţi, alintând-o:
-Dupa ce ca e urâtă mai e si proastă. Ce are, mă, de urlă la ora asta? intreba greu de somn Traian.
Frate-său râse, săltandu-se in şezut. Se intinse, căscă, plescăi, se scarpină in cap şi se uită in jur având un aer aiurit:
-Iar la muncă, mă neica? ...parcă şi ieri am fost, nu?
-Relule, hai mă să stăm acasă, ce mama mă-si. Avem si aici treabă, tata vrea sa cureţe curtea...
-Da' dă şi el din tuica aia bună? se intreaba Traian, sculându-se si el in capul oaselor.
-Bleah, las-o bă mai incolo, mai la amiază. Acu' merge de-o cafea. Maică-ta s-a sculat de o ora, fac pariu!...săraca! mai zise Aurel apoi începu să râdă văzând chica mare a fraţiorului în ce stare era.
-Mamă, ce freza ai! Zici ca ai înghiţit o grenadă....
Celălalt nici nu mai protestă. Se sculă şi iesi din cameră, slobozind pe drum un zgomot ce-l uimi pe cel mare....Se retrase un pic la closet, apoi traversă curtea, chemat de aroma cafelei.
Lixandra, mama flăcăilor, păzea cuptorul unde prăjea pâinea şi făcea omleta si cafeaua, toate deodată.
-Hai mamă, e târziu, iar v-aţi tinut de poveşti aseară...Apoi brusc, ţipând pe geam, spre casă: Marine, hai mă omule ca e gata cafeaua şi întarzii.
-Vine baiatu' ! se auzi de undeva din casă. Apoi tot Lixandra, alarmată:
-Mă mamă, da' ce va mişcaţi aşa de greu? Relu ce tot face?
-Se imbracă, mamă, işi pune ţol festiv dom' inginer, vrea să aibe prestanţă la şedinţă, glumi din nou Traian, dar mama lui o lua de bună şi încuviinţă imediat:
-Aşa şi trebuie, a facut scoală de ingineri, trebuie sa aibe lumea incredere in el, mamă!
Din capatul celălalt al casei işi facu aparitia cel batran. Mic, bondoc, cu ochii obosiţi, adus de spate, rigid, cărunt de-a binelea si pe jumătate chel si jumătate ciufulit, având insa o mustaţa ciudat de neagră sub nas (baietii ştiau insă ca şi-o da cu un creion dar nu aveau curajul să glumeasca pe tema asta), Marin Ciocârlan se desfata in fiecare dimineata vazându-şi familia la masă.
-Neaţa la muritori, spuse scurt si vesel. Ce faci băi Putză? Tu ai ceva cu nea Tache, frizerul? Ia uite Lixuţo ce-i in capu' lu ăsta mic! Sau esti artist boem?
----------------------------------------------------------------
Daca va place, va urma. Pareri so far?