din punctul meu de vedere minciuna este impardonabila, indeosebi aia intentionata si verificabila.ma enerveaza prostia combinata cu lipsa educatiei, dar cu asemnea oameni incerc sa nu intru in contact.
mi se intampla rar sa ma supar pe cineva pentru ca nu agreez conflictele de nici un fel.oricum, increderea se pierde o singura data...


timpul nu le rezolva pe toate

cred ca depinde cine ce comite. o minciuna venita de la un mincinos recunoscut nu ma deranjeaza la fel ca una venita de la un om pe care-l vedeam sincer. o injuratura la un pitoresc e acasa la ea. la un gentlemen imi harsiie urechile. si tot asa.

in general ma feresc de nebunii recunoscuti si de oamenii carora eu nu le pot gasi nici o logica in comportament.

zaraza

Toata lumea poate sa greseasca in anumite situatii. Nu e nimeni perfect, ideea e ca o data ce am descoperit greseala, sa invatam din ea si sa nu o mai repetam la nesfarsit. Aia se cheama prostie deja.

Nu pot sa zic ca ma supara un anumit gen de oameni incat sa ma ofilesc, in fond toti suntem frati ca sa zic asa. Suntem egali in fata lui Dumnezeu, nu? Nu e nimeni mai cu mot ca altul (Jeniffer, stiu ca tu nu crezi in "zeu si zmeu" asa ca nu te mai ubosi sa vii aici si sa-mi atragi atentia :)).

Recunosc insa ca nu imi place vulgaritatea, mai ales aia cu pretentii intelectuale. Mi se pare de un prost gust desavarsit. Cand dau de oameni care o practica, ii evit pe viitor si nu-mi pierd vremea cu ei.

"The truth is rarely pure and never simple".(O.Wilde)

Oamenii sunt oameni si gresesc..asta e lumea;ce sa-i faci?Bine ar fi ca,atunci cand suntem suparati,sa nu ne varsam nervii pe cei din jur..(va spun eu ca e rau,ca asa fac de fiecare data)..
Peste ce nu pot sa trec?Peste ipocrizie,minciuna,barfa.La mine merge relativ repede:ma supar,tip,reprosez(asta dupa un timp;depinde de caz:),apoi iert..Iert multe,dar nu uit. Niciodata nu pot uita cand cineva mi-a facut un rau..nu pastrez ranchiuna,nu urasc,dar faptul imi ramane in memorie.
Cred ca ar trebui sa incercam sa fim mai intelegatori;dar daca nu primim mereu intelegere de la cei din jur,cum putem sa oferim?
Asta e oricum alta intrebare;am deviat de la subiect:)
Ce este pardonabil tine de fiecare in parte;important este sa nu se treaca peste regulile impuse de bunul-simt..
F

Nimeni! :D

Bine ca n-am omorat pe nimeni!

dar asta ar trebui sa functioneze ca scuza doar in cazurile cand exista buna intentie. ori, cel putin constientizarea greselii facute, din partea celui ce a comis-o.

din pacate, nu este asa. "ciobanismele" cu care aveam de a face nu sunt constientizate de autori, in cele mai multe cazurile observate de mine. sau gafele, jignirile la care suntem uneori supusi: ele nu sunt urmate de scuze, de incercarea de revenire la normal...
cred ca din cauza orgoliului, unii prefera eventual si pagube proprii, numai sa nu se "coboare" in a-si repara greselile, in a face unele concesii. uneori, un "scuza-ma" valoreaza mai mult decat orice.

caracterul urat al unui om provine, cred eu, nu atat din greselile, oricat de mari, pe care le face (oameni suntem!), cat din refuzul de a vedea raul produs, indaratnicia in a nu incerca repararea situatiei.

iar maretia omului tocmai asta cred ca este: a putea sa spui "nimeni nu e perfect", in loc sa te lasi coplesit de intoleranta.

______________________________________________
cui foloseste?

"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

Mai sunt si cazuri atunci cand stii ca gresesti. Este un "pitic" care te indeamna sa mergi mai departe. Iasa o placinta de toata frumusetea.

Si se intampla ca piticul devine un urias caruia nu te mai poti opune.
La mine se mai intampla ca fara contributia piticului, pur si simplu intentionat sa perseverez in greseala mea, constieneta fiind ca nu e bine. De ce? Imi place sa fortez limitele. Sa ma joc cu focul. Sa verific cat rezista. Eu, ceilalti, legatura. E ca la bungee jumping. Sentimetul cel mai placut nu este atat caderea, cat momentul in care simti franghia care te tine suspendat in siguranta.

Nu sunt un om perfect(si nu stiu care dintre noi si-ar putea atribui asa ceva,pacatosi suntem din nastere),dar cand sotia m-a intrebat ce se poate face din mine,am raspuns:
-''O usa intreaga la Biserica,sigur ca NU,poate o clanta,.....,un ivar,......,o balama,.......
Insa trebuie sa-ti asumi responsabilitatea,atunci cand ai intrecut masura,sa te lamuresti,iar daca ai jignit pe cineva sa-ti ceri iertare...
Te respecti intai pe TINE si apoi si pe EL!
Biblie=''intoarce si celalalt obraz!''

"nimeni nu e perfect" este o scuza ca oricare alta...putem face aproape orice (fapte grave sau minore) sub acoperirea ca nimeni nu e perfect nu-i asa?

nu stiu daca aici ne putem spovedi online...am mai facut asta (mai in gluma mai in serios...) pe alta conferinta. :))


______________________________________
semper idem

de acord cu ce spui, lucrurile asa stau, din pacate.

dar nu trebuie sa ne spovedim. ideea era de a spune, comenta ce fapte includem in scuza "nimeni nu e perfect" si care le consideram de neiertat.

uite, pentru mine cineva care are o zi mai proasta nu e o problema, daca aceasta zi nu se repeta la infinit si daca, in restul timpului sunt semne de simpatie.
daca am de a face cu rautati din senin, cu meschinarie, cu caractere ascunse, alunecoase, cu dispret, ignoranta, invidie, iar toate astea se repeta, atunci nu mai pot sa spun "nimeni nu e perfect".

______________________________________________
cui foloseste?

din punctul meu de vedere minciuna este impardonabila, indeosebi aia intentionata si verificabila.ma enerveaza prostia combinata cu lipsa educatiei,

Minciuna verificabila eu o asociez cu prostia .
Prostia combinata cu lipsa educatiei e mai des intalnita si poate mai scuzabila decat cea intalnita la o persoana educata.




"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler

''Errare humanum est,sed perseverare diabolicum!''
Cred ca aici se reduce problema noastra,chestia cu spoveditul si iertarea pacatelor nu comentez,ca sa nu fiu iar acuzat de propaganda religioasa!

total de acord ca a mintii intr-o chestie care se poate verifica echivaleaza cu prostia. totusi: de ce se intampla atat de des? si - culmea - in cazuri in care nu avem de a face cu persoane... proaste. cred ca dintre cei ce fac asta exista si alte explicatii:
- criza de timp;
- credinta ca nu se va verifica;
- "minciuno-mania", ca boala;
- hazardul.

in schimb, eu cred ca prostie+lipsa educatiei, "asezonate" cu rezultate catastrofale pentru tine pot deveni impardonabile.

a propos de hazard, stie cineva melodia cu acelasi titlu cantata de richard marx? dar videoclipul? mie-mi place foarte, ar fi interesant sa discutam si depre asta, chiar daca pare in afara subiectului.

______________________________________________
cui foloseste?

"Mai bine preveni decit vindeca", mai ales ca spoveditul nici nu vindeca, nici nu invata. Cind societatea va pune pe primul plan purificarea de ceea ce poate fi daunator omului, oamenii vor fi protejati.

apropo de perfectiune mie una mi s-a intamplat un lucru foarte ciudat... Am fost mereu o persoana de la care toata lumea a asteptat foarte multe... Ajungeam sa nu mai stiu cine sunt... Ma simteam ca o marioneta in mainile celor din jur, o marioneta in mainile unor oameni care refuzau sa inteleaga ca eu nu pot fi ca ei. De multe ori aveam senzatia ca eu nu am voie sa gresesc... Trebuia sa fiu mereu in varf... Aveam impresia ca mi se cere perfectiunea pana intr-o zi cand am inceput sa imi dau seama cu adevarat cine sunt eu. In acea zi am inteles ca nu e vorba numai de ceilalti ci si de mine... si eu, inconstient, vroiam sa par un om perfect. Ma ascundeam in spatele unor masti unde, departe de ochii lumii plateam pentru greselile mele fara ca ceilalti sa stie macar ca eu sunt constienta de ele. Ajunsesem sa nu mai stiu cine sunt si nu pentru ca asa au vrut ceilalti ci pentru ca asa am vrut eu. Am incercat mult timp sa par altcineva, sa par o persoana perfecta fara a ma gandi ca cei care tin la mine cu adevarat ma iubesc, ma apreciaza si ma accepta cu calitatile si defectele mele. Am pus punct perfectiunii... si mi-am dat seama ca nimic nu merita sa renunt la lumea mea imperfecta. Si stiti de ce? Paradoxal pentru ca in momentul de fata lumea imperfecta in care eu traiesc, de fapt in care, cu totii traim este singura noastra lume perfecta. Alta nu exista. Perfectiunea nu exista... nimeni nu a fost, nu este si nu va fi niciodata perfect. Cel putin asa cred eu... Mereu vor exista oameni care ne vor gresi si oameni carora noi le vom gresi. Va trebui sa iertam pentru ca la randul nostru sa putem fi iertati... Si viata va merge mai departe...

Greseli de iertat sunt mai toate....si daca iertam si daca nu ele inca raman in amintire...depinde de fiecare cat de mult tine la orgoliul sau si pastreaza supararea si stabileste sa rupa relatiile cu acea persoana care a gresit...E si asta o chestie buna..gandul ca ar trebui sa toleram pentru ca la randul nostru mai cadem in greseala e bun , dar uneori iertand o greseala uitam ca nu in mod obligatoriu vom fi iertati...
Sa presupun ca-mi gasesc prietena in casa cu un alt barbat si din semnalmente ar fi facut sex cu el..O intreb de ce..? Ea raspunde de pofta sau ceva asemanator! E de iertat? ce anume e de iertat?
Nu-i nimic de iertat e doar ceva la care trebuie sa renunt...
daca observ ca nu am stofa de afacerist de ce sa incerc intermedierea unor chestiuni? Nu are nici o ratiune..Deci renunt...
In general renunt si fara suparare..Suparare pe ce ....
m-am suparat pe mama ca mi-a inchis telefonul mai demult...Da si am hotarat sa-mi pedepsesc parintii nemaivizitandu-i, cel putin o perioada...Nu am facut un lucru demn de lauda din contra...
Am hotarat sa rup legaturi de amicitie pentru simplul motiv ca eu aveam o problema pe care vroiam sa o ascund..
Ma intalnesc accidental cu unii dintre ei dar aparent nimeni nu e suparat pe mine sau eu sa fiu suparat...
bat campii dar poate eu nu am avut verticalitate in a corecta si a asculta corecturi din jur...
Concluzia la care am ajuns e ca ce-i legat strict de noi ce e mai aproape de intimitatea noastra doare mai tare deci implicit supararea va fi mare si de durata si generatoare de rupturi...
Increderea inselata este un motiv de ruptura.... In rest suparari de genul ca a intarziat la intalnire sau ca i-am imprumutat o suma si nu mi-a adus-o la timp , etc sunt trecatoare....
Toate conflictele aduc o noua experienta si dupa multe din ele relatiile nu vor fi la fel....
Uneori ne certam ca sa avem motiv de impacare uneori ne certam pur si simplu din prostie, uneori vrem sa schimbam rutina pe o ruptura care poate aduce ceva nou , dar riscul e mai mare...
In concluzie cearta e buna....ar trebui sa ma cert mai mult, numai ca n-am cum sa ma impart in caz ca nu ma mai pot ierta...

E tot mai greu sa gasesti un prieten bun si drept.Apatia si lancezeala generala parca s-au intins ca o pecingine si peste relatiile dintre oameni.Cati mai sunt cei care-si lasa la o parte propriile afaceri,preocupari,treburi,ca sa-ti intinda o mana de ajutor?Cati mai sunt cei care isi reformuleaza programul zilnic,isi redistribuie prioritatile si isi ignora chiar interesele,numai pentru a fi langa tine atunci cand ai nevoie?
Cati mai sunt cei care vin in intampinarea cererilor tale cu o discretie si o eleganta pe care nu le poti uita apoi?
Tot mai putini,caci vremurile impun gesturi din ce in ce mai telegrafice si intre oameni.
Sa nu mai avem,oare,ochi pentru a vedea suferinta de langa noi?Sa nu mai avem rabdarea de-a cauta in noi blandetea si generozitatea?Sentimentele au devenit,oare,simple stari decorative,trairi de-o clipa?
Exercitiul daruirii incepe de la a sti si de la a putea sa renunti la tine in favoarea celuilalt,de la a sti sa faci o sarbatoare din intalnirea cu cei apropiati,de la puterea de a te bucura de prezenta lor si de la arta de a-i bucura,la randul tau.
Sa stii sa dai o clipa,o ora,o zi din viata ta pentru un prieten,atunci cand acesta are nevoie de clipa,ora si ziua aceea,este mai mult decat un simplu exercitiu de daruire.
Exemplul lui Iisus,care s-a daruit pe sine pentru mantuirea celor multi,ar trebui urmat mai des de oricare dintre noi,nu numai in ajun de sarbatori.
La socoteala cea de pe urma,clipa,ora,ziua daruite unui prieten se adauga vietii tale,care se prelungeste astfel si dincolo de moarte.Ce poate fi mai minunat decat sa stii ca,cu cat vei darui mai mult,cu atat vei trai mai mult,prin cei care te vor pomeni?
Exercitiul daruirii poate incepe oricand si de la orice:de la un pahar de apa,de la o paine,de la o floare,de la o zi,o ora,o clipa,petrecuta langa un om care are nevoie de alinarea ta,de la un zambet,de la o mangaiere,sau,uneori,doar de la un chip luminos pe care sa-l intorci catre cei care-l asteapta...

ne deranjeaza la altii ce purtam in noi (latent sau nu), fie ca suntem constienti sau nu. e vorba, fireste, de imperfectiuni, defecte.

eu ma enervez repede si imi trece si mai iute. nu numai ca iert, dar de obicei uit ce m-a suparat ori enervat. si ma mir foarte cand ceilalti poarta si ani de zile amintirea unei jigniri, umiliri, etc.
ma enerveaza intoleranta, minciuna, reprosurile si acuzele nedrepte. sa mai pun si barfa?...hmm...asta inseamna ca si eu barfesc?:)


"Exista un singur colt din Univers pe care stii sigur ca-l poti face mai bun - si acela esti tu insuti." Aldous Huxley

iarta-mi indrazneala: iti propun un exercitiu: incearca sa concentrezi tot ce ai scris mai jos in doua-trei randuri.
pune-ti cravata cea mai buna si vino sa bem o cafea. povesteste-mi, dar fii scurt.

Dane, vorba unui "monstru": nu uita, eu sunt cu tine.

______________________________________________
cui foloseste?

Societatea evolueaza in bine, dar trebuie recunoscut ca epoca petrolului este asa. Iubirea, ajutorul si respectul exista, bineinteles nu in toti la fel, dar se spera la intelegerea acestora. Inegalitatea sociala este altceva si pentru a o rezolva trebuie decizia statului.

MINCIUNA....cat o urasc si totusi m-a izbit atat de rau zilele acestea...de fapt stiam adevarul stiam ca ma minte si totusi am acceptat...de ce??..poate ca in speranta ca ma insel eu...sau poate pt ca nu ma afecta la propriu cu nimic minciuna lui......dar chiar si asa...I can't stop asking myself ..WHY???....incerc sa ii inteleg motivele..si le gasesc intr-o oarecare masura(aparent pt a nu ma pierde)....dar cum poti sa cladesti ceva pe o minciuna..chiar inainte de a incepe...?Ce se poate sau nu ierta grea?Grea intrebare mai ales cand persoana in cauza iti este draga....acum stau si ma intreb ...pe cine trebuie sa iert si sa invinovatesc in acelasi timp,pe el ca a facut-o sau pe mine ca am acceptat..Imi tot spun ca ar trebui sa trec peste lucrul asta...pt ca ceea ce facut chiar nu e atat de grav si in mod normal nu are de ce sa ma afecteze...dar ceva din mine nu ma lasa...simplul motiv ca a mintit pt un lucru mai mult sau mai putin minor ma face sa nu mai am incredere in el,daca a facut-o odata cu atata seninatate de ce nu ar face-o si a doua oare asta daca nu o face deja in continuare...confuze ganduri..prea multe intrebari si incertitudini din cauza unei miniciuni la care eu am contribuit intr-un fel.Sa constientizez ca "nimeni nu este perfect"...si ca eu as fi putut fi in situatia lui si sa iert ceea ce a facut pt ca la randul meu as fi vrut sa fiu iertata?sa fi fost oare asta limita? who knows and who cares.....doesn't matter any way...
o zi buna tuturor:)

Adrian Fuchs :

Vrei sa te-nsori de cauti fata cu zestre ?

Tu tot daruiesti figurat dar ceri incontinuu la propriu ... Pai negotz cinstit e asta ?

Nu prea se poate vorbi de perfectiune cind vorbim despre om, mai mult despre actiunile lui. Ce nu iti convine in celalalt tine de comportamentul acestuia, care indica gindul sau despre tine, deci o poti sti.

cred ca asta trebuie sa invatam, sa iertam atunci cand oamenii gresesc fata de noi sau noi fata de ei. eu una am avut probleme la acest capitol, mereu mi-a fost greu sa ma iert pe mine si am cerut mult de la ceilalti, foarte mult. mereu am fost o perfectionista, ceea ce m-a ajutat pe plan profesional si m-a facut greu de suportat uneori pe plan personal. am defecte..multe...sunt prea incapatanata, ma enervez repede si spun cuvinte grele in acele momente, sunt imprastiata, foarte impulsiva..... ar mai fi... si mie trebuie sa-mi ierte multe cei care ma iubesc. am invatat in timp ca trebuie sa las de la mine. dar sunt abia la inceputul acestei lectii. sper sa-mi iau diploma cu brio pana la final.

sunt unii oameni care nu merita iertare...eu sunt o fire iertatoare,nu pot tine supararea mai mult de o zi,fac orice sa ma impac cu acea persoana cu care m-am certat,chiar daca ea a gresit...dar sunt unii oameni care nu se merita sa ii ierti..dar tostusi suntem iertatori...facem asta ca sa ne simtim noi impacati,sa nu avem nimic pe constiinta...pt ca inca...mai avem suflet :)