te provoaca sa gandesti
| recomandari: | Photoree - The collaborative image recommendation system |
| Ghidoo.ro - Descopera internetul interesant! |
O poveste...si cu o cafenea..:)
de flavie la: 15/08/2006 21:35:00 modificat la: 19/08/2006 17:22:36voteaza:
..Pentru ceea ce a fost...
-Ce bine ca te-am gasit!..
Vocea lui imi suna atat de calda acum,dupa atata timp.Nu ne mai vorbisem de aproape un an.
Privindu-l,il gaseam relativ neschimbat.Parca ochii ii suradeau mai maturi,insa tot atat de tulburator de albastri.Aceiasi pantaloni carora le potriveam dunga in trecut,aceeasi mapa de piele in care notitele erau imprastiate.Ii cercetam mainile cu degete lungi,pe care le cunosteam atat de bine.
...Degetele lui aveau o istorie proprie.Daca ti-ai fi dorit sa il cunosti,trebuia sa ii privesti degetele.Ele erau spionii care ii tradau orice sentiment:nervozitatea,nerabdarea,bucuria...momentul unei explicatii.
Adancita in ganduri,nu am realizat ca-mi vorbea.Un ton prietenos,degajat,insa putin tremurator..nu stia daca l-am iertat...
Era mult prea mult timp ca sa mai am resentimente.
-Am sosit de la Paris de o saptamana si cutreier Bucurestiul in fiecare zi..Apoi,plecandu-si privirea,adauga:..ca sa te gasesc..
In urma cu un an,se hotarase.Imi amintesc si acum cafeneaua in care mi-a dat vestea:
-Plec la Paris.Editorul mi-a comunicat..cartea a avut un succes rasunator..Nu pot sa nu plec..Cred ca am sa ma stabilesc acolo..Vino cu mine!..
Cafeneaua mi-a parut brusc obscura,cafeaua cu lapte din fata mea era prea amara si rece;era prea putina lumina acolo..M-am ridicat incet,i-am atins obrazul si i-am spus:"Drum bun!".
Mi-am incheiat pardesiul si am deschis umbrela.O ploaie marunta , patrunzatoare si friguroasa se asternea peste parc,peste cafenea,peste mine si gandurile mele.
A inteles atunci.Eu inca studiam,imi pregateam lucrarea de licenta si mi-ar fi fost imposibil sa parasesc tara.Pe de alta parte,intotdeauna ne-am incurajat reciproc..asa ca..de ce acum ar fi fost diferit?
M-am multumit sa ii ating obrazul,sa ii iau mapa,asa cum faceam odinioara,sa il prind de brat si sa pornesc la drum.Acesta mi-a fost raspunsul la privirea lui staruitoare.
Am mers pe aceeasi alee de acum un an.Ce ironie!O ploaie marunta,mocaneasca..Nu aveam umbrela.Ne-am prins de maini si am inceput sa fugim.Nu mai exista trecut sau viitor.
..Si poate ca nici nu este.Exista numai ceea ce noi aprobam,dorim,acceptam,cream.Este ceea ce noi proiectam.Exista un prezent continuu,pe care il adaptam,il modificam sau il acceptam.
Iar in aceasta curgere imateriala a timpului,ne reintalneam.
Ochii lui albastri straluceau din nou,ochii mei albastri isi regasisera dualismul..
Ploaia ma infrigurase.
Si,o data cu deschidere usii acelei cafenele din coltul strazii,trecutul s-a topit,a reinceput prezentul,acel prezent continuu,pe care il ingropasem.
Dupa o saptamana,am plecat la Paris.
Aceste randuri..sunt asternute aici,in acest oras al luminilor,unde mi-am gasit o masa rotunda,langa fereastra,intr-o cafenea,unde le cafe au lait este calda,aromata si dulce..Iar doi ochi albastri ma privesc...
-Ce bine ca te-am gasit!..
Vocea lui imi suna atat de calda acum,dupa atata timp.Nu ne mai vorbisem de aproape un an.
Privindu-l,il gaseam relativ neschimbat.Parca ochii ii suradeau mai maturi,insa tot atat de tulburator de albastri.Aceiasi pantaloni carora le potriveam dunga in trecut,aceeasi mapa de piele in care notitele erau imprastiate.Ii cercetam mainile cu degete lungi,pe care le cunosteam atat de bine.
...Degetele lui aveau o istorie proprie.Daca ti-ai fi dorit sa il cunosti,trebuia sa ii privesti degetele.Ele erau spionii care ii tradau orice sentiment:nervozitatea,nerabdarea,bucuria...momentul unei explicatii.
Adancita in ganduri,nu am realizat ca-mi vorbea.Un ton prietenos,degajat,insa putin tremurator..nu stia daca l-am iertat...
Era mult prea mult timp ca sa mai am resentimente.
-Am sosit de la Paris de o saptamana si cutreier Bucurestiul in fiecare zi..Apoi,plecandu-si privirea,adauga:..ca sa te gasesc..
In urma cu un an,se hotarase.Imi amintesc si acum cafeneaua in care mi-a dat vestea:
-Plec la Paris.Editorul mi-a comunicat..cartea a avut un succes rasunator..Nu pot sa nu plec..Cred ca am sa ma stabilesc acolo..Vino cu mine!..
Cafeneaua mi-a parut brusc obscura,cafeaua cu lapte din fata mea era prea amara si rece;era prea putina lumina acolo..M-am ridicat incet,i-am atins obrazul si i-am spus:"Drum bun!".
Mi-am incheiat pardesiul si am deschis umbrela.O ploaie marunta , patrunzatoare si friguroasa se asternea peste parc,peste cafenea,peste mine si gandurile mele.
A inteles atunci.Eu inca studiam,imi pregateam lucrarea de licenta si mi-ar fi fost imposibil sa parasesc tara.Pe de alta parte,intotdeauna ne-am incurajat reciproc..asa ca..de ce acum ar fi fost diferit?
M-am multumit sa ii ating obrazul,sa ii iau mapa,asa cum faceam odinioara,sa il prind de brat si sa pornesc la drum.Acesta mi-a fost raspunsul la privirea lui staruitoare.
Am mers pe aceeasi alee de acum un an.Ce ironie!O ploaie marunta,mocaneasca..Nu aveam umbrela.Ne-am prins de maini si am inceput sa fugim.Nu mai exista trecut sau viitor.
..Si poate ca nici nu este.Exista numai ceea ce noi aprobam,dorim,acceptam,cream.Este ceea ce noi proiectam.Exista un prezent continuu,pe care il adaptam,il modificam sau il acceptam.
Iar in aceasta curgere imateriala a timpului,ne reintalneam.
Ochii lui albastri straluceau din nou,ochii mei albastri isi regasisera dualismul..
Ploaia ma infrigurase.
Si,o data cu deschidere usii acelei cafenele din coltul strazii,trecutul s-a topit,a reinceput prezentul,acel prezent continuu,pe care il ingropasem.
Dupa o saptamana,am plecat la Paris.
Aceste randuri..sunt asternute aici,in acest oras al luminilor,unde mi-am gasit o masa rotunda,langa fereastra,intr-o cafenea,unde le cafe au lait este calda,aromata si dulce..Iar doi ochi albastri ma privesc...
comentarii (5):
~~~
- de
Cri Cri
la: 20/08/2006 00:15:30
Nici nu conteaza daca e frumos la paris. Frumos e sa ai prezent.
Sa ai doar viitor e trist.
Sa ai doar trecut e morbid.
Nici n-as mai deschide umbrela
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
Sa ai doar viitor e trist.
Sa ai doar trecut e morbid.
Nici n-as mai deschide umbrela
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
re
- de
flavie
la: 20/08/2006 12:46:26
"The truth is rarely pure and never simple".(O.Wilde)
..SF cam deloc,really :d..Cat despre partea cu dulceagul..asa o fi..parerea ta..Mersi oricum de interes. F
..SF cam deloc,really :d..Cat despre partea cu dulceagul..asa o fi..parerea ta..Mersi oricum de interes. F
flavie
- de
zaraza
la: 20/08/2006 23:00:48
-Plec la Paris.Editorul mi-a comunicat..cartea a avut un succes rasunator..Nu pot sa nu plec..Cred ca am sa ma stabilesc acolo..Vino cu mine!..
</I>
la asta m-am gandit cand am zis SF si tot aici mi s-au strepezit dintii iremediabil. am vazut prea multe telenovele romanesti lately si sunt foarte sensibila la productii asemanatoare. in rest, take care si multa fericire la paris.
zaraza
</I>
la asta m-am gandit cand am zis SF si tot aici mi s-au strepezit dintii iremediabil. am vazut prea multe telenovele romanesti lately si sunt foarte sensibila la productii asemanatoare. in rest, take care si multa fericire la paris.
zaraza
re..loaded
- de
flavie
la: 21/08/2006 20:50:29
"The truth is rarely pure and never simple".(O.Wilde)
..Aaa,deci ce am scris eu e cam telenovela...uite ca la asta nu m-am gandit...O sa-ti spun ceva:chiar mi s-a dat veste asta,numai ca respectivul nu pleca la Paris..:d.
Mersi,multa fericire si tie acolo unde esti. F
..Aaa,deci ce am scris eu e cam telenovela...uite ca la asta nu m-am gandit...O sa-ti spun ceva:chiar mi s-a dat veste asta,numai ca respectivul nu pleca la Paris..:d.
Mersi,multa fericire si tie acolo unde esti. F
zaraza