Timpul

Ai spus asta seara de filmul "Undeva! Candva". Rememorand, mi-am dat seama ca , daca ti-a placut filmul, indirect esti de acord cu parerea mea despre timp. Daca imi aduc bine aminte, tipul din film se intoarce in timp, invingandu-i ireversibilitatea si demonstrand astfel ca secundele nu mor ci sunt "stocate" UNDEVA asteptand sa fie reactualizate CANDVA. Asa e? Daca ne referim la acelasi film, cred ca asa e! Chiar daca nu esti de acord cu asta, eu sunt si voi fi mereu! De ce? Pentru ca UNDEVA am si eu stocate niste amintiri pe care nu vreau sa le dau uitarii. Mai stii! Poate CANDVA aceste amintiri ale mele vor cere sa cearna din nou secundele prezentului, vor refuza sa moara! Si atunci am sa fiu acolo se le readuc in prezent pentru ca eu NU RENUNT. Poate ca uneori amintirile ne fac sa plangem, dar poate ca uneori avem nevoie sa le readucem in prezent pentru a ne sterge lacrimile.
Timpul nu exista! L-am inventat noi, ca sa stim cand sa mergem la servici, ca sa stim cand sa mancam si sa dormim! Adevarata noastra fiinta, cea spirituala, sufleteasca, traieste in afara timpului. Este secunda suspendata la care putem reveni mereu, unde ne putem refugia mereu atunci cand vrem sa plangem sau sa radem. Da! Noi traim pretutindeni. Am inventat timpul pentru ca ne este frica sa privim inapoi, pentru ca poate, uneori, renuntam prea usor la secundele cand am ras sau am fost fericiti! Este mai simplu sa ucizi in trecut clipele pentru ca ti-e frica de ele! Este mai usor sa spui nu se mai poate! Si stii ceva! Este posibil sa nu se mai poata, dar avem macar dreptul de a spera in reversibilitatea timpului, pentru ca asta ne poate da inca un scop respiratiei. Cu tot pragmatismul tau tre sa fii de acord cu un lucru: omul nu poate trai fara sa SPERE sau sa VISEZE. Cine stie?!?!? Poate ca UNDEVA!.....CANDVA.....Mai gandeste-te la asta!