-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Păpuşa


de XenonIsis la: 23/08/2006 00:38:00
modificat la: 29/08/2006 22:16:27
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Elicopterul zbura ca o gigantică libelulă în lumina soarelui de amiază. Prin uşa deschisă puteam vedea uriaşa umbră reflectată în apa de sub noi. Arăta ca şi cum un peşte uriaş ne urmărea din adâncuri...

- Cred că femeile sunt dulci pentru o joacă de o singură noapte... Henderson spuse uitându-se la omul din faţa lui.

- Da, sunt nişte figurine plăcute... De neînlocuit aceste păpuşi vii... Te joci cu ele toată noaptea, apoi le schimbi dacă vrei... Le înnoieşti, le părăseşti, încerci toate modelele existente pe piaţă... Blackberry răspunse rânjind la Henderson...

Stăteam pe scaunul din spate al vehicolului aerian şi ascultam dialogul soldaţilor. Comportamentul bărbaţilor după război e aşa surprinzător uneori... Am văzut militari jucând tenis de masă imediat după o misiune grea!

Henderson se răsuceşte spre mine şi mă introduce în discuţie...

- Ce crezi domnule locotenent?

M-am uitat lung la el pentru o vreme prin ochelarii de soare. Nu am găsit atunci nici un răpuns potrivit... Am zâmbit şi nu am replicat nimic. Şi el a continuat:

- Poate fi un bărbat împlinit cu trupul unei singure femei? Este o păpuşă ascultătoare deajuns pentru o viaţă de om?

..................................................................................................................

Brusc pasărea de metal a început să se învârtă în cercuri ca un pescăruş uriaş tăindu-ne la toţi respiraţia... Henderson a lovit peretele din spate în timp ce Blackberry a reuşit cumva să îşi pună centura de siguranţă în ultimul moment! Privind afară nu mai puteam vedea soarele... Şuieratul infernal al vântului suna aidoma unui şarpe cu clopoţei...

Corpurile noastre s-au îngreunat enorm în coborârea rapidă şi năucitoare... Nu mai puteam să fac nici o mişcare ; am rămas lipit de perete... Gigantica pasăre a continuat să se învârtă tot mai ameţitor în aerul turbulent... Mâini invizibile ne-au ţinut prinzonieri pe scaune... Soldaţi de plumb martori ai unei catastrofe în plină desfăşurare...

- Rotorul secundar a căzut! Am fost loviţi! Am fost loviţi! O voce a ţipat undeva în spatele meu...

M-am ţinut cu toată puterea de mânere uitându-mă afară la nori. Oceanul şi soarele dansau împreună într-un tango nebunesc... Ne învârteam prinşi într-un carusel mortal deasupra apelor albastre de sub noi...

- Ne prăbuşim! Ne prăbuşim! Vocea pilotului s-a stins în vârtejul de aer din jurul nostru...

Am pierdut toate puterile în răsucirea primejdioasă. „Căluţul de apă va muri...” m-am gândit trist urmărind cu încetinitorul elicia portantă apropiindu-se de hidrosferă...

Când rotorul principal s-a năruit în ocean, un perete uriaş de apă a acoperit soarele din ceruri! Am putut vedea clar elicea împrăştiată în bucăţi de valurile înspumate!

Capul libelulei monstruoase s-a spart violent în apele albastre; toţi am fost azvârliţi în pereţi cu aşa o forţă încât creierul meu a cedat instantaneu! Vedeam cenuşiu în timp ce rătăceam în inconştienţă...

..................................................................................................................

Frigul pune stăpânire pe corpul meu. Rece ca gheaţa... Când deschid ochii apa este deja la gâtul meu. Elicopterul s-a prăbuşit în ocean... Încerc să ţip, să îi avertizez pe ceilalţi... Dar apa transformă avertismentul de pe buzele mele într-un şir nesfârşit de bule... Vreau aşa mult să smulg centura de siguranţă din jurul trupului!

Încă nu e târziu, văd soarele cum luminează apa, îi pot simţi căldura divină! Doar pentru un moment însă şi s-a dus... Lumina dispare lent şi lumea valurilor se cufundă în noaptea eternă... Tremur de frigul umed ca într-o zi de iarnă cu temperaturi de minus treizeci de grade Celsius...

Mâinile luptă cu cordonul de piele dar nu mai am nici un pic de vigoare! Sunt slab ca un fulg de zăpadă... Pot atinge centura, o simt cu degetele, dar nu am putere să o desfac!

Peştele de oţel înoată cu rapiditate spre fundul oceanului... Ceilalţi sunt conştienţi şi ei; le simt zbaterea în apele îngheţate... Aud cuvintele lor în adâncimile tenebroase :

- Domnule locotenent...Domnule locotenent... Soldaţii mă strigă în mărgele de apă îngheţată...

Le răspund cu greutate...

- De data asta s-a sfârşit băieţi! Nu mai putem face nimic decât să murim... Renunţ la luptă; nu mai are nici un rost să opun rezistenţă unui aşa inamic. Presiunea deja îmi omoară pieptul şi urechile...

Peştele de metal ne poartă cu el într-o călătorie fără de întoarcere... Încă mai am ceva aer în plămâni. Ţin ochii larg deschişi în întuneric, dar nu pot vedea nimic. Bravii ostaşi sunt tăcuţi acum. Nu îmi mai aud numele în apele îngheţate. Au murit.

- De ce eu încă trăiesc? Întreb abisul...

- Fiindcă pentru tine lunile au trecut mereu ca anii... Sau poate pentru că nu ai fumat niciodată... O voce îmi răspunde la întrebare.

Zâmbesc în apa rece ca gheaţa din jurul meu. Ce ironie, pot aştepta moartea câteva secunde mai mult decât fumătorii. Timpul a venit oricum, fumător sau nefumător... În curând am să îmi pierd suflarea pentru totdeauna...

- Ai o ultimă dorinţă ? Vocea răsună în ocean...

..................................................................................................................

Imaginea ei îmi apare brusc în minte! Am uitat de EA! Am dorit-o mereu...! Un şoc electric neaşteptat îmi scutură trupul mort!

Îmi aduc aminte de ea acolo în adâncimile oceanului! Deschid braţele larg şi... O IUBESC aşa mult! Încep să tremur violent, să mă zbat în întuneric ca un peşte aruncat pe uscat! Mâinile şi picioarele se zbuciumă violent încercând cu disperare să iasă din corzi... În apa rece ca gheaţa încerc iar să îmi desfac centura de siguranţă!

Mintea îmi e scurtcircuitată brutal cu amintiri din trecut! Nu îmi mai amintesc anii dar o ştiu pe ea! În adâncimile necuprinse simt căldura... Iubirea nestinsă pentru ea nu poate fi uitată nicicând!

Un tunet vuieşte în apele cenuşii ajutându-mă să decid ce vreau! Fleşuri de lumină inundă stomacul peştelui deşeu! Îmi pot vedea soldaţii în întuneric, spânzuraţi în centuri....

- UN SĂRUT... Asta e ultima mea dorinţă! Vreau să o mai strâng odată în braţe şi să o sărut!

Sufletul cere şi descarcă apoi mii de volţi sub pielea rece! Nu pot muri, nu acum! Mă uit la ea prin întuneric; o pot vedea mişcându-se cum numai ea ştie! Vreau să o ating uşor cu buzele, să îi miros părul lung încă odată măcar! Nu pot abandona lupta!

Lama rece e în mâna mea acum, am luat cuţitul! Încet, cu mâinile tremurând continuu tai cordonul de siguranţă! Hăcui hainele rigide, rănesc pielea îngheţată dar reuşesc să mă eliberez din centură!

Înot ca un bezmetic şi mă îndepărtez de stomacul peştelui de oţel! Când în sfârşit corpul meu este liber, nu mai pot respira nici o secundă în plus! Celulele cu oxigen din plămânii mei sunt goale! Apa oceanului începe să se reverse în mine! Mă înec cu oceanul în gât şi mă predau iarăşi apelor reci!

Pentru momente bune plutesc în derivă ca o epavă... Apoi un tunet năprasnic răsună şi un fulger incandescent îmi scapără albul ochilor! Apa vibrează ca şi cum un sceptru tocmai ar fi lovit din noianele întunecate...

- ISIS! Preafrumoasa mea zeiţă! Urlu şi agonizez în bulbuci de gheaţă...

Instantaneu apele negre devin albastre şi zâmbetul ei minunat apare pe cerul oceanului! Înot ca un apucat spre ea... Mâinile şi picioarele se zbat incontrolabil pentru dragoste... Apa rece îmi ucide plămânii dar nu îmi pasă...

- Dacă lunile trec ca anii... Secundele vor trece ca minutele...

Braţele mele puternice împing oceanul în jos, în neant! Mă caţăr rapid pe zidul nemărginit de apă din jurul meu! Cu imaginea ei în inimă corpul îmi devine uşor ca un fulg şi agil ca un delfin...

Incredibil, pot vedea iar lumina zilei în apă! Simt căldura, raza! Astrul prieten, mă uit la graţia lui reflectată în mine! Ca un nou născut, ies la suprafaţă din întuneric în strălucire!

..................................................................................................................

Mă asfixiez încercând să respir iar în atmosfera normală. Tuşesc violent şi resping apa sărată din plămâni. Aerul proaspăt mă umple încet. Am supravieţuit neantului!

Pot vedea celelalte elicoptere de luptă survolând zona incidentului... Soldaţii eliberează funiile în apă... Mă uit surprins la păsările uriaşe din cer şi la soarele dintre ele...

Ca în vis sunt pescuit din apele reci... Nu pot vedea corect... Nu aud nimic şi tremur ca un apucat... După ceva timp cineva ţipă în urechile mele:

- Domnule locotenenet... Sunteţi bine? Un dezastru, a fost un accident nefericit... Elicopterul din spatele dumneavoastră a tras accidental...

Nu răspund... Sufletul şi mintea îmi sunt ameţite... Bărbatul continuă să vorbească....

- Domnule locotenent... Ne întoarcem la bază acum; trebuie să vedeţi un doctor... Ceilalţi sunt morţi probabil... E un miracol că aţi supravieţuit aşa mult timp acolo jos...

Îmi pun mâinile în gâtul bărbatului şi ţip la el...

- Nu, aşteaptă... Nu... Trebuie să îi răspund...

Ies afară pe schiurile de aterizare a elicopterului ce flutură în aer... Doi soldaţi mă ţin ca să nu cad iarăşi din ceruri... De pe spatele libelulei strig la oceanul înspumat...

- Henderson! Mă auzi? O femeie îţi poate salva sufletul Henderson... O singură fată poate să te învie; să te întoarcă din abis... O femeie e mult mai mult decât o păpuşă Henderson... Cu mult mai mult de atât frate...

..................................................................................................................
SFÂRŞIT
..................................................................................................................

19-08-2006

03:00 AM [GMT+2]
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (4):


Fain! - de Guinevere la: 24/08/2006 22:45:33
Mi-a placut, nu stiu daca ti s-a mai spus dar... stii sa scrii! :o)

Micuta inadvertenta cu raspunsurile pe sub apa (primul de dupa "margelele inghetate ale soldatilor" - ce faina descriere! - si care da impresia de vorbit fara probleme, dar nu neaparat, oricum totul se petrece la limita delirului asa ca ma gandesc ca prea multe detalii realiste mai mult ar strica.

Asadar... stii sa scrii. Cel putin pe gustul meu. :o)

Guinevere Aimee d'Albon
#141184 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Dragă Guinevere, Mulţume - de XenonIsis la: 30/08/2006 19:34:48
Dragă Guinevere,

Mulţumesc pentru mesaj.
Nici nu ştii cât de mult înseamnă
pentru mine ce ai scris tu acolo.

Cu simpatie,

Xenon
#142118 (raspuns la: #141184) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
X-Isis - de Guinevere la: 30/08/2006 23:17:38
"Nici nu ştii cât de mult înseamnă
pentru mine ce ai scris tu acolo."


Cred ca-mi pot imagina. Si ma bucur. :o)

Guinevere Aimee d'Albon
#142252 (raspuns la: #142118) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Sper sa nu te superi, dar cit - de Marlene_ la: 31/10/2006 20:15:12
Sper sa nu te superi, dar citind primul paragraf:

"Elicopterul zbura ca o gigantică libelulă în lumina soarelui de amiază. Prin uşa deschisă puteam vedea uriaşa umbră reflectată în apa de sub noi. Arăta ca şi cum un peşte uriaş ne urmărea din adâncuri..."

mi-a pierit cheful de a continua lectura. Sunt sigura ca un editor ar gandi la fel. Incearca sa eviti excesul de adjective, repetitiile etc. De exemplu de ce nu transmiti ideea de "urias" in alt fel? Incearca. Succes, ahhhhh, stiu ca nu-i usor
#154559 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: