Claudiază-mă!
-prelegere de ah şi de vai-

Cuvântul de azi: Claudiatul.
Pe lângă sensul său giratoriu, de satelit desţelenit, revoluţionându-se pe sine, claudiatul mai are, la nivelul simţului comun, trei înţelesuri principale:
1) Perioadă sau epocă asemănătoare cu pontificatul, remarcându-se prin absenţa simbolisticii sacerdotale mitrăplustiară înlocuită cu cea vivid-carnală îngerplusfiară, cu efecte covârşitoare la nivelul vulgului atins de idolatrie necondiţionată.
2) Teritoriu liber, comitat aflat sub suveranitatea unei claudii. Explorările incognito au scos la iveală caracteristici unice ale civilizaţiei claudiatului, precum arhitectura bazată pe cleştar, medicina tactilă, academiile de senzaţii, cronicile pictate pe jad, templele crepusculare.
3) Un sens mult mai tehnic al cuvântului, este cel de rezultat al procesului de claudiere. În urma acestui proces, asemănător cu cel al trezirii din matrice, individul afectat devine claudiat. Efectele psihosomatice sunt asemănătoare cu cele ale halucinogenelor puternice, inducând o dependenţă aproape imediată cu urmări surprinzător benefice pe termen nelimitat.

(Notă: extras din aşa-zisul “Dicţionar explicativ al dulcivorbei” . Dedicat unei individe incă neidentificate. Comisia de Control al Nouvorbei recomandă punerea imediată sub urmărire a elementului subversiv care încearcă subminarea nouvorbei de partid şi de stat prin proliferarea duşmănoasă şi retrogradă a unei limbi paralele.)