Are cine mă-ngriji,
Am nevastă cu copii.
Când mă scol de dimineaţă
Iau cafeaua, nu fac piaţă,
Citesc presa, stau acasă,
Mâncarea-mi este pe masă,
Beau o ţuică sau o bere,
Nici că vreau altă avere,
Haraiman nu-i de şedere...
Noi bărbaţii, nu spun glume,
Suntem răsfăţaţi pe lume
De când cu astă minune,
Harnică, cu forme bune.
Ea ne naşte, ea ne-nfaşă,
Ea ne leagănă, ne-ngraşă,
Ne dă ţâţă, ne iubeşte,
De cel rău ea ne fereşte,
Pare-o viaţă de poveste…
Nici privesc la ea sărmana
Cum se luptă, ca satana
Să fie în rându’ lumii,
Duce crucea ca nebunii,
Femeie cu soţ să fie,
Casa să aibă tichie.
- Tată la copii, Mărie,
Fiinţa asta stracojie?
Un beţiv fără măsură,
Cu ţigara-n colţ de gură.
I-a dat Dumnezeu putere
Să te bată fără vrere.
Minte are câtăva,
Foloseşte-ţi la ceva?
E o pacoste în casă,
Încă un copil la masă,
Nu se spală, nu munceşte
Toata ziua lâncezeşte.
Nu, drăguţă, nu fii proastă,
S-aibă el altă nevastă,
Urâtă şi puturoasă,
Să nu-i dea nimic la masă,
Să fie leit ca el,
Purici şi păduchi d-un fel.
Strigă-n piaţă, soră mare,
Am bărbatu’ de vânzare!
- Cine-l cumpără, lea Floare,
De-astă dată n-am răbdare,
Dumnezeu să-mi dea scăpare,
E prea multă desfrânare,
Mă duc eu în lumea mare,
Pe copii îi iau cu mine,
Om trăi cum se cuvine.
Piteşti, 23 iulie 2004