-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Alb


de filmnotic.com la: 09/09/2006 17:09:00
modificat la: 12/09/2006 22:07:42
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
ALB

Alb. Totul e alb, inundat intr-o baie de lumina. De fapt e soarele la care te uiti de ceva vreme. Ai ochii deschisi, irisul iti arde, iar pleoapele nu-ti sunt de nici un folos. Le inchizi, si albul devine rosiatic. Pelicula subtire de sange ce-ti acopera ochii se incalzeste rapid. Deschizi din nou ochii la auzul unui fosnet. Din albul imaculat se desprinde o silueta. Liniile incep sa contureze o forma. Ii vezi parul negru, apoi gura si ochii de un albastru nebun. Intinde mana si te ajuta sa te ridici. N-are mai mult de 12 ani. Te priveste fix, neintrebandu-te nimic. Nu poti spune daca stie sau nu o intereseaza ce cautai intins pe jos cu ochii deschisi. Poate stia ca uitase-i de tine, privind norii si nu bagasei de seama ca soarele te ardea. Acum stie, pentru ca tocmai ai gandit-o. Te astepti sa rada, sau macar sa zambeasca. N-o face. Un sentiment ciudat isi face loc intre gandurile tale confuze. Iti va spune ceva. Te roaga s-o urmezi, dar nu-i auzi vocea. Nici nu e nevoie. Iti spui in gand ca n-ai nimic de pierdut. Inca privindu-te, scoate de la spate o coarda. O desface si si-o potriveste la varful pantofilor ei albi. Asteapta. Te gandesti ca ai vrea sa porneasca…. Ridica incet mainile in aer si intinde coarda. Simti cum mici curenti de aer iti curg dinspre tample, pe obraz, apoi iti cuprind umerii si se risipesc in sute se serpi pe spate, piept, spre picioare. Iti ating talpile si apoi te parasesc imprastiindu-se. Vezi iarba cum se misca si atinge pantofii albi din fata ta. Coarda sta incordata cat clipesti odata. O fractiune de secunda, cat pleoapele ti se unesc, apoi se despart. Deja auzi cum coarda suiera prin aer, apoi o vezi pe ea rotindu-si mainile in aer si sarind. De fapt pluteste. Nu stii daca coarda trece retezandu-i gleznele sau gleznele au intrerupt firul acela nevazut, pe care doar il auzi. Iti privesti picioarele, dar nu vezi decat iarba nemiscata. Ridici mainile in fata ochilor dar nu le vezi. Stii ca sunt acolo pentru ca asa te gandesti. Intinzi mana stanga sa poti atinge firul suierator. Simti doar o adiere. Pentru un moment vrei inapoi sutele de mici serpi care ti-au parasit corpul, luand cu tine ceea ce se vede, ceea ce stiai ca esti. Apoi te razgandesti. Asculti doar vuietul corzii care taie aerul. Ai vrea sa vezi mai departe. Privesti fata fetei, ce tine ochii intredeschisi. Te apropii de ea si o ocolesti, incercand iarasi sa-i vezi picioarele. Nici din spate nu se pot vedea. Acum vezi doar parul negru ce tresara pe umerii ei. Te gandesti ca la fel se vede si daca ar galopa pe un cal. Buclele groase acum tresar lent, ritmul se dilata, vezi cercul ce o inconjoara. Auzi iarasi vuietul,, dar mult mai rar. Te intrebi daca timpul se va opri, ce se va intampla acum? Va ramane in aer, suspendata in sfera formata de franghia intinsa intre cele doua maini? Te aude… Timpul isi revine imediat, parca mai hotarat sa-ti demonstreze contrariul. Porneste. Fata incepe sa paseasca inainte, mai ritmat… Firele verzi incep sa cada secerate de lama suieratoare. Incepe sa alerge. O urmezi. Iarba inalta aruncata trece prin tine, cazand in spate inerta. Nu iti dai seama cand parasiti campul. In spatele ei incepe sa se ridice praful de pe drum. Ramane si el suspendat in aer. Treci prin el, mirandu-te ca nu-ti inunda plamanii. Care plamani? Simti sete. Doar o amintire a ceea ce erai. Ce simteai cand ieseai dintr-un nor de praf inecacios. Te aude si merge catre padure. In spatele sau sar acum vreascuri, frunze moarte de un galben murdar. Ajunge la marginea lacului, dar noroiul lasat in urma de soarele arzator scoate un zgomot infernal, murdar, sub pasii ei. Acum stii ca atinge cateodata pamantul. Vezi pantofii albi cum se afunda tot mai mult. Suieratul devine acum aritmic, murdarit. Se opreste. Sta nemiscata. Vezi coarda murdara. Te apropii sa-i vezi fata. Priveste catre luciul apei. Te simti vinovat ca ai adus-o aici. Setea ta imaginara a scos-o de pe drum. Gura ti se strange. Limba iti atinge cerul gurii si dintii ti se inclesteaza. Nu poate merge mai departe si se simte vinovata. Simti sutele de serpi. Dar acum nu mai sunt mici, sunt mari si amorfi. Unul devine nodul din gat, altul devine mana inerta, altul te izbeste cu mirosul lui pestilential. Inchide ochii. Manerul de lemn ii aluneca din mana si se infige in noroiul negru. Incearca sa mai ridice odata mainile ca intr-o ultima fortare, uitand ca nu mai are coarda in maini. Cade… Cu mainile ridicate, asemeni unei egrete albe prinsa in noroi cu aripile deschise. Timpul incepe iar sa se dilate. Vrei sa intinzi mana, dar serpii tai sunt doar o masa gelatinoasa. Vrei sa strigi, dar sunetul e un raget grotesc nearticulat. O vezi cum se prabuseste. Ai ochi doar pentru ochii ei care te privesc dezamagiti. Nu te mai gandesti la regrete. Nu te mai gandesti la nimic. Nici macar la impact. O vezi doar cum cade. Vrei sa inchizi ochii, sa te aperi de gandurile tale. Pleoapele se apropie din nou. O fractiune de secunda, totul e negru asemeni noroiului. Apoi iti dezlipesti pleoapele. O vezi. O egreta alba captiva in namolul negru. Fata ei alba, ochii azurii. Nodul din gat te sugruma. Nu mai poti respira. Simti deodata si praful drumului, si soarele dogoritor. Vrei sa cazi, dar nu reusesti. Te afunzi. Un fir rosu se prelinge din gura ei. Doresti sa fii acea picatura rubinie, sa intri in pamantul negru, sa te diluezi. Dar nu esti. Te afunzi tot mai mult, cu aceeasi viteza cu care firul de rubin intra in pamant. Acum ai ochii la nivelul noroiului pe care-l urasti. Ai devenit noroi. Ai gura plina, incepe sa-ti intre in nas, iti inunda plamanii. O privesti pentru ultima oara, sperand sa clipeasca. Priveste insa in gol. Inchizi ochii. Totul devine negru. Simti cum cazi…. Apoi… liniste. Nici vantul, nici zgomotul cleios al mlastinii, nici macar bataile inimii. Nici sangele nu-ti zvacneste in urechi. Liniste. Incerci sa deschizi ochii cand simti umezeala. Vezi picaturi mici de apa cum se ridica din balti mici crescute in urmele cailor lasate in noroi. Ridici capul si asculti zgomotul facut de apa. Se aude invers. Apa se ridica in picaturi spre cer. Ai senzatia ciudata ca ploua dinspre pamant. Ca un magnet urias extrage apa din noroi spre cer, incercand sa formeze norii. Esti treaz de-a binelea. Te-ai trezit pe “celalalt pamant”. Acolo unde totul curge invers. Privesti noroiul din care abia ti-ai ridicat fata si vezi masca lasata de chipul tau acolo. Un alt tu modelat in noroi. Te ridici scarbit. Mana dreapta atinge ceva umed. O tragi repede. Un peste alb te priveste cu un ochi negru. Misca gura incercand sa respire. Privesti curios albul nepatat de noroi, strabatut doar de cateva vinisoare rosii. Simte ca il privesti si se opreste din respiratia lui sufocata. Il apuci de coada si te ridici. Nu se zbate. Doar se uita la tine cu ochiul lui negru. Il arunci in apa, unde dispare imediat. Te intorci si ridici palmele deasupra pamantului, mangaind apa ce curge spre cer. Te lasi pe spate si cazi in noroiul negru, ca intr-o perna de puf. Zambesti. Deschizi ochii si privesti cerul mat. Din par iti iese apa. Deschizi gura si lasi picaturile mari sa-si urmeze cursul spre cer. Cerul devine alb. Esti noroi. Inchizi ochii. Negru din spatele pleoapelor devine gri si apoi alb. Un alb intens.
Il simti tot mai aproape, poti sa-l mirosi chiar. Umezeala dispare incet, incet, facand loc unei calduri din ce in ce mai puternice. Respiri. Simti cum aerul ce-ti iese pe nari se intoarce catre tine, lovindu-ti fata. Deschizi ochii. Alb. Un alb poros, strabatut de crapturi infime. Un alb crapat. Iti simti picioarele amortite si incerci sa le misti. Te asculta si fac un pas inapoi. Esti in fata unui perete alb. Mai faci un pas in spate si ridici ochii spre cerul care te privea adineauri. In locului lui, un tavan alb. Ordoni ochilor sa se intoarca incet, cat sa vezi dincolo de coada lor. Alb. Ordoni capului sa se roteasca. Pereti albi. Ordoni tuturor simturilor sa se mobilizeze si te intorci, tragand aer in piept,cascand ochii si ciulind urechilor. In fata ta un pat de spital. Esti in fata fetei cu parul negru si ochii azurii care sta nemiscata pe patul cu cerceafuri albe. Te bucuri ca n-a patit mare lucru. Macar e in viata. Viata? Gandul asta te face sa zambesti nervos si simti nevoia de aer. Incepi sa plutesti catre fereastra, dar nimic nu te mai mira. Acum probabil fereastra se va deschide de la sine si vei simti mirosul de brad, pentru ca asta vrei. Te opresti insa in dreptul ferestrei, nedeslipindu-ti ochii de chipul fetei. In camera intra un preot. Apoi parintii ei. Tatal plange. Incerci sa spui ceva dar iti dai seama ca e de prisos. Ai fi vrut sa spui ca n-are nimic, ca se va face bine, ca e doar o simpla cazatura. Dar ei nu te aud. Preotul pune mana pe umarul baiatului care tocmai a intrat in camera. Te intorci catre fereastra si privesti brazii de afara. Stii ca pentru ei nu esti acolo. Stii de ce esti acolo. In spatele tau timpul iar incepe dansul lui. Diferite personaje intra si ies cu o viteza ametitoare. Zambesti. Stii ca daca intorci capul totul va reveni la norma, dar inca n-o faci. Il mai lasi un pic si respiri mirosul de fan pe care-l doresti acum. Ai vrea sa-l simta si ea. Il simt. Clipesti. Nu eu am spus asta. Te intorci si o vezi cu ochii azurii deschisi spre tine. Il simte. Ii zambesc, incercand sa alung orice dorinta de sete, praf, gelatina sau noroi. Iti dai seama ca zambeste si ea, contrar figurii inexpresive. Timpul isi reia ritmul brusc. Chiar il incetineste putin.Vrei sa se opreasca, dar nu te asculta. Usa se deschide incet si in incapere paseste o femeie imbracata in alb, cu boneta si ecuson. Se apropie si aseaza ghiveciul cu floarea galbena pe noptiera de langa pat. O floare galbena. Ea se intoarce spre ghiveciul maro din care rasare floarea galbena cu petale verzi. O priveste si intinde mana catre el. Il tranteste pe jos, facand cioburile sa rasune. O privesti nemiscat. Se da jos din pat si dispare, ghemuindu-se pe pe pardoseala alba. Incerci sa vezi ce face, dar muschii nu te asculta. Incerci sa plutesti, sa pasesti, sa te tarasti. Faci primul pas, cu greu dezlipindu-ti pantoful de podea. Apoi al doilea. Al treilea. Esti deja langa pat. Ea sta si strange pamantul in palme fara sa-ti dea atentie. Aduna pamantul cu mainile in gramajoare mici, dand cioburile la o parte. Te asezi si privesti ramele care cauta racoarea pamantului, strangandu-si inelele, impingandu-se spre insula neagra din oceanul alb imaculat. Vezi mainile cum iau din gramada de pamant, facand-o sa dispara incet, incet. Intr-un final nu mai ramane nimic, disparand si floarea galbena cu radacini maro. Ii privesti mana ce se indreapta catre fata, apoi catre cap. Fata ei e plina de pamant. Isi intinsese incep pamantul pe frunte, pe obraji, pe pleoape, pe cap. Acum isi aseaza radacinile florii printre suvitele pline de pamant, plantand-o in crestetul capului. Isi departeaza mainile si ramane nemiscata. Vezi un chip modelat in pamant, cu o floare galbena inradacinata adanc in capul ei. Incepi sa simti si tu radacinile subtiri cum se impletesc, ca niste serpi, topindu-ti ideile si hranindu-se cu gandurile tale. O privesti asteptand sa deschida ochii. Sa vezi azuriul in miezul acela de materie vie. Astepti sa vezi un vis. Inchizi iarasi ochii, gandindu-te sa-I deschizi mult mai tarziu, pentru a savura momentul. Nu-ti mai e sete, si nut- va mai fi vreodata. Ai ochii inchisi, dar totusi o vezi cum te priveste din adancul pamantului, o privire ce hraneste o floare galbena.

sfarsit
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...