2006-05-06
Unde vezi că-i o pereche...
Dragoste, sărut, poveste...
Te duci tu, pui o ureche,
Afli ce şi cum se zice,
Îţi bagi coada şi dai bice.
Strângi trei vreascuri,
Trei surcele,
Baţi amnarul peste iască,
Flacără de iad ţâşnească...
Spumege sânge în ţeastă...
Curând vine-o viitură,
Neagră păcură, vârtoasă...
Şi-i doboară, îi împroaşcă.
O să-i vezi apoi cum stau,
Uită amorul ce-şi şopteau.
Un timp par că tot frământă
Vraja dragostei apusă,
Pleac-apoi în lumea mare
Duşi de câte-o arătare
Ce le arată o altă faţă
Promiţând stele... de gheaţă.
Trece apoi o vreme, iar,
Ies negriţi în, şi afar,
Decişi ca să tot petreacă,
Viaţa să le fie aţă,
Crâncenă şi săltăreaţă.
Ard aşa şi se consumă,
Parcă îngeru-i îndrumă,
Dar li-e rău, le merge greu,
Pierd ce au, se lenevesc,
Uită tot, mereu bolesc,
Nu mai ştiu ce este bine,
Fericirea nu mai vine.
Apoi dup-o lungă vreme
Se trezesc şi-ncep a geme.
Ies din umbră feşteliţi,
Terfeliţi, la minte fripţi,
Plâng amar după ce-a fost:
- Viaţa? Grea... sunt fără rost!
- Mai există vre-o scăpare,
Pe-o cale ocolitoare,
Spre iubirea aia mare?
Plâng, se vaită, strigă, ceartă...
- Viaţă, viaţă, eşti nedreaptă,
Noi seduşi, tu mai deşteaptă!