Pentru a accesa aceasta pagina trebuie sa fii conectat

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

BALADA CĂPRIOAREI MODERNE


de carapiscum la: 15/09/2006 08:50:00
modificat la: 17/09/2006 22:36:05
taguri: Poezii 
voteaza:
BALADA CĂPRIOAREI MODERNE

Melbourne: 30.01-01.02.06

Ce căprioară mândră zăresc în poieniţă
Printre copaci de sticlă cu rame de oţel,
De unde se ivi prin fauna pestriţă
Că-mi vine să o latru cu glasul de căţel?

Mă uit năuc la dânsa adulmecându-i urma
Ca un berbec de munte cu coarnele de bou
Şi fără să îmi pese ce s-o-ntâmpla cu turma
Îmi etalez toţi muşchii ca pozele-n panou.

M-aşez pe-o buturugă crescută din bordură
Şi cu copita bleagă o chem pe gheonoaie
Să-mi pună dinainte o troacă cu friptură
De proaspătă otavă şi-n urmă nişte paie.

Cu gâtul tot lungit spre arătarea asta
Sughit nervos de parcă deja aş fi băut
Că mă împinge pofta, ispita şi năpasta
Cu un curaj nebun la ea să mă strămut.

Şi cum să zac acolo ca prostu-n nesimţire
Când văd picioru-i zvelt şi tânăr de junice,
Ce forţă poate face să-mi pun pe ochi oprire
Când la boticu-i umed deja visez ferice?

Dar visul se sfârşeşte mai iute decât gândul
Şi forţa ce apare îmi scurmă praf în cale
Când un mascul feroce cu părul ca bolândul
Frânează deodată pe monstrul lui călare.

În pielea-i tăbăcită se spânzură inele,
Ba chiar şi-n nas şi-a prins belciugul de argint,
În frunte tatuajul cu „steaua între stele”,
Pe una dintre coapse un nume de alint;

Urechea clăpăugă atârnă cu mândrie
Cercel de aur greu cât cârma la mârţoagă
Iar pe grumajii goi şi vineţi de orgie
Se leagănă un lanţ ce-n faţă vrea să-l tragă.

Îi tremură codiţa frumoasei pădurence
De frică, bucurie, nu ştiu ca să o spun,
Însă de şoldul lui începe să se frece
Şi eu turbez în sine-mi mai rău ca un nebun.

Mă uit la creatura ce l-a găsit norocul
Că nu-nţeleg şi pace ce vrăji i-o fi făcut
Sărmanei Afrodite de nu vede cum porcul
Sub hainele de Gucci e tot un prefăcut.

Ea freamătă în piele şi-ndată se aruncă
Să se încuibe-n sânul puternic şi păros
Iar de-i priveşti aşa îţi pare că-i o nucă
Bătută-ntr-un perete cu cel mai greu baros.

Dar iată, din marsupii îşi scot câte un lujer
Din care sorb cu poftă tabacul făcut fum
Şi râd cu gura poştă într-un teribil muget
De mă cuprinde spasmul şi mă risip în scrum.

El rumegă la gânduri înţepenit pe-o rână
Dar asta-l oboseşte şi de-aia stă crispat,
Pe când frumoasa care crezusem că-i o zână
Limbută se arată cu glasul gros şi spart.

Ce vorbe, ce injurii, ce fraze chiar de cloacă!…
Nici că mi-a fost vreodată prin lume să aud
Ce mintea ei de capră se străduie să stoarcă.
Sau poate sunt prea tânăr, adică sunt prea crud…?

Se pune cucuiata pe adăpat cu bere
Şi soarbe cu nesaţ gălbuia de licoare
Iar limba ei uscată mereu îi tot mai cere
Şi-mi pare că de asta nici capul nu o doare.

Când pielea şi-a bronzat la ultraviolete
I-o fi crescut în pântec un rând de sugativă
Că tare bea cerneala din „opere complete”
De i se-adună-n gură cuvintele-n derivă.

Deodată el tresare şi-n ochii ei se-aţine,
O prinde de copită şi numele îi cheamă,
Dar ea se-ncruntă groaznic şi-abia se mai abţine
Să-i sară-n beregată fără vreun fel de teamă.

A confundat-o prostul cu aia de aseară
Dar câtă importanţă mai are-acum un nume
Şi ce dacă amica răcneşte sus şi zbiară
Şi-l suduie cu botul îmbăloşat de spume?

Pădurea e virgină şi plină de surate
Ce stau în două labe la scheunatul lui,
Nu ai nevoie-aicea să ştii prea multă carte,
Sălbăticia-i bună că iei şi nu mai pui.

Cu lenea zugrăvită pe chipul lui de taur
Şi plictisit la culme de monologul ei
Se-nalţă şi-i şopteşte cu glasul de balaur
Că dacă nu-i convine o dă la derbedei.

Atunci se pitulează, se face cât omida
`Şi-nghite într-o clipă cuvântul de pe buze
Cu toate că frustrarea şi ciuda şi obida
Pe inimă-i aplică vreo sută de ventuze.

Cu braţul ca o cange şi lung, anacondesc,
O trage spre ieşirea dumbrăvii minunate
Şi până să îmi vină ceva să mai gândesc
O îmbrânceşte sec de-aproape-o dă pe spate.

I-aşteaptă armăsarul cu nume de Ferrari
Ce sforăie nervos şi rupe-n dinţi asfaltul,
În jurul lui furnică golanii şi flecarii
Scâncind să-i bage-n seamă, ca el e nimeni altul.

În şeaua cea de piele brodită cu mătase
Se tolănesc dibace, turela o închid,
Prin geamurile negre, oricât ar fi de groase,
Apuc să-l văd pe dânsul cu rânjetu-i perfid

Şi nu ştiu de îmi pare, mândreţea mea de ciută
Sclipeşte de mândrie şi singură se-alintă
Rivalelor să facă la rândul ei în ciudă.
A şi uitat codata ori place-i să se mintă?

Fugarul demarează în cea mai iute trombă
Din scumpele potcoave scrâşnind şi scoţând fum,
Să-mi fi căzut în cap atomica de bombă
N-aş fi rămas cu gura căscată drept în drum.

Se-adevereşte vorba străbunilor domestici:
Asemănarea-i face pe unii să se-adune
Şi nu contează faptul că arătăm angelici
Dacă păştem în suflet plăcerile nebune.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (4):


~ - de Cri Cri la: 17/09/2006 23:46:01
Anton Pann modern... ti-am mai spus? :)
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#146008 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Cri - de carapiscum la: 22/09/2006 07:13:59
nu, nu mi-ai mai spus. asa ca iata, imi iau frumos jucariile si ma duc acasa daca nu-mi zici mai multe! pai se poate asa ceva?! ... no, acuma serios: multumesc frumos pentru ca ai citit aceasta poezie!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#146848 (raspuns la: #146008) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
carapiscum - de Cri Cri la: 22/09/2006 08:13:58
Problema e ca, de obicei, cand spun mai multe isi ia lumea jucariile si pleaca. Daca promiti ca nu te superi..
Iti dau intai o "definitie" a lui Anton Pann. Era un tip cult pentru vremea lui, printre altele, cu o pasiune pentru "intelepciune populara" si fin spirit de observatie. "Povestea Vorbei", insa, nu contine nimic original. Pe "familii de proverbe", ca sa zic asa, plus anecdote auzite pe-aiurea, dumnealui broda versuri. Cu o nemaipomenita usurinta. Si placute la lectura. Insa, tipul e recunoscut ca si "culegator de folclor", nu ca poet.
"Modern" vra sa zica, ideea ta e originala, cred, numa` cam de tipul "hai sa batem manelistii cu armele lor". Sunt un pic prea vehiculate revoltele de acest tip, insa nu ma pot opri sa admir curgerea rimelor. Ca valoare literara, nu`s eu nimeni sa judec; nu prea mi-a placut mie povestea, dar mi-a placut cum a fost povestita :)
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#146855 (raspuns la: #146848) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Cri - de carapiscum la: 25/09/2006 05:26:21
acum am priceput, merci. uite ca nu mai plec, raman aici ca sa vad deznodamantul. apreciez sinceritatea ta si-ti multumesc inca o data. eu nu stiu daca m-as putea ridica vreodata la nivelul lui Anton Pann, dar sunt convins ca unele dintre idealurile si aspiratiile sale, unele dintre viziunile si simtirile sale interioare isi gasesc si in sufletul meu ecoul. nu toata lumea poate scrie poezii, sau cel putin nu la acel nivel la care sa faca vreo diferenta. atunci cand insa mesajul unei astfel de creatii literare este imbracat intr-o forma placuta (satira este una dintre cele mai frumoase forme de redesteptare a constiintelor- parerea mea), cititorul/auditoriul devine mai relaxat si mai receptiv la mesaj.

si cand ma gandesc ca eu nu credeam ca am harul povestitorului... in orice caz, stiu ca am un fin spirit de observatie si-mi place sa studiez comportamentul uman si structurile sufletesti individuale. prin urmare iata-ma aici.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#147675 (raspuns la: #146855) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: