Pacatosul din pivnita

<p>Sofaua suficient de prafuita incat sa nu se aseze pe ea nici o pisica cat de cat pretentioasa ascundea cu tenacitate sub perne o portiune marisoara de o culoare rosu sters, dovada a insatiabilitatii unchuilui meu, ori de cate ori e pus in fata vreunei licori irezistibile, de cele mai multe ori un vin mediocru de vita domesticita pana la absurd, de abia razbatand de sub zidurile unei case.Teoria mea,conform careia timpul scurs intre prima gura de vin si momentul linistii atotsforaitoare a unchiului nu depaseste cincisprezece minute era confirmata, ca in orice dupa amiaza de vineri,in care se deplasa 'La Nepotu'" pentru cateva ore departe de trimful irefutabil al croncanelilor nevestei.Nefiind suficient de receptiv la unele elemente femeiesti mustind de dorinta, si de asemenea neavand prea diverse probleme legate de trai sau orice alte nevoi care cereau eliberarea apartamentului sau plecarea mea urgenta, aveam placerea, transformata mai apoi in lipsa unei motivari serioase a refuzului,de a l primi in fiece vineri cu rezerve interminabile de bauturi,care mai apoi se risipeau prin locuinta, alcatuind un labirint bahic destul de suparator.De fapt, ultima mea consoarta, pentru ca imi displace sa i spun prietena, cuvantul are lipsuri majore, iubita nici atat,fiind prea mult uzitat, a rarit vizitele stimulata de respiratia proaspata a unchiului,combinata cu o letargie neexplicabila de care dadeam dovada in ultima vreme.Catva timp n a prea contat,pentru ca stocul alcoolic construit metodic de unchi m a tinut intr o stare apropiata de cea a unui bolnav permanent sedat, intr un salon cu miros intepator,desigur de urina, de la vreun batran putin mort,sau asa ceva, e doar un detaliu care poate fi modificat sau inchipuit dupa dorinta.Desigur, un efect de exceptie l ar avea integrarea in cadru a unui element care in mod normal sa nu i apartina,carevasazica sa sparga integritatea fireasca a acestuia.Sa spunem,de pilda,ca in salon e un miros insuportabil de sulf de la vulcanul noroios proaspat erupt din chiuveta.Sau ca batranele paciente raman fermecate de mirosul seducator si care persista al parfumului Armani pe care l foloseste stagiarul.Dar asta nu inseamna ca realitatea e cea mai mare nefericire a noastra?Ca imaginam lucruri pentru ca ne lipseste ceva, dar inca nu stim ce?Nu cumva ne grabim sa ne facem intrarea triumfala in lumea fictiunii interminabile, intr o aberatie a posibilitatilor paralela cu ce se intampla de fapt, inainte de a fi inteles intamplarile adevarate, pamantul, viata de langa noi?
Tot ce stiu e ca dupa ce am realizat lipsa fetei, care se dovedise a fi in cele din urma tipa perfecta cunoscuta in atmosfera de viata la intamplare si cafea a unui local pentru studenti,am intrat intr o panica specifică tanarului care intelege pentru prima oara,si ,cred eu,cel mai dureros,singuratatea adevarata,mai inainte fiind lasat la bunavointa lumii si pe mana unei ereditati indoielnice.