Soarbe picătura amară a veşniciei.Caută consolarea în monezi de argint.Salvează suflete chinuite de minciună.Strînge fiecare lacrimă şi umezeşte-o pe ale sale buze.Ferice de cei ce uită secundele în vinuri amare.Ferice de cei ce simt inflexibilitatea emoţiilor.Pasiuni trecătoare lovesc inimi sîngerii.
Se apropie clipa ultimelor priviri.Am ascuţit lamele durerii ce vor tăia din nou suflete mucegăite,al căror sînge nu vor potoli setea de amnezie.Mi-e în zadar să plîng.Parcă aş profana amintirile.Mai bine aş stinge dorul,foc ce arde pînă ce va face cenuşă tot ce a existat vreodată în mine.Au fost stele în gheţari,s-a topit ambrozie în iluzii, au şoptit cîntece în uitare.La ce a folosit amestecul speranţei?
Nimicul în priviri ia naştere,totul se stinge în simţiri.Atinge uşor clipa d-apoi pentru a te dezintegra într-un alt conţinut.Strigă cît mai tare,poate se vor elibera munţii de foşnetele vîntului furios.