Ca sa te iubesc, fa-mi cadou un ceas moale.Numai asta m-ar putea scoate din starea acrilica in care ma aflu.Si numai asa te-as putea iubi. Din nou. Limbile lui sa fie albastre, la fel de moi, triste de la atata aratare acida a timpului. Culorile ce curg de pe pereti in lipsa secundelor sa-i fie curea. Si numai pentru asta te-as mai iubi. In rest, tablouri expirate ale vietii...Dar asta!... ... Da, da, asa ceva ar fi ca o ultima capodopera inainte de mersul in patru labe printre stelele chinuitoare. Inainte de a lasa planta asta fara scapare in ghearele fara de timp ale izotopilor rezultati din polenul asasin al florilor gigantice presarate la rascruci de meridiane zadarnice si paralele frante. Inainte de a arunca TERRA in haos, da-mi un ceas pasiv cu care sa-i masor grabita moarte. Numai astfel ti-ai mai putea castiga un loc de voiaj in nava mea cu trei locuri, noi doi plus singuratatea mea anecdotica. Un ceas moale deci, te rog! :) PLus ca vom avea nevoie de el si acolo, pierduti, masurand lipsa de timp...