Pai sa va zic de moara lu nea Cavaleru..
Defapt e doar o poza de o tin deasupra calculatorului de la serviciu si cand ma dor ochii de cascat in monitor ma relaxez pe spatarul scaunului si privesc la ea... E mai departe si o pot vedea.. Mai nu e ceva extraordinar dar de privesti mai profund spune multe...
Mai si era moricica asta ..De vant..Palele mari cu neste patratele marinimoase si statea ea asa pe malul unui mic canal...
In spatele ei oarecum in extremitatea dreapta cum priveam din locul meu mai era una ...
Mai da asta avea ceva deosebit...
Era construita in forma de trunchi de con cu un acoperis tuguiat ...
Elicea, palele, erau maricele si axul lor, era sustinut de niste grinzi de ieseau din constructie si se sprijineau undeva in spatele constructiei...
Era o tara de inginerie, veche, da principiului nu-i trebuie diploma...
Mai si era intr-un cadru asa de albastriu...Cerul de un albastru ireal, fara norisori...In fata mori trecea un paraias albastriu si avea pe maluri stuf si unele tulpini erau semete altele aplecate altele se tineau mai departe de mal..mai indraznete...
Bun da acu care e povestea..?
Pai incepe..Se facea ca un cavaler al zilelor noastre adica un don Q de merea pe un calut vazu de la departare moara..
Mai ea sadea cuminte ca era vantu molcom si nu o incanta sa se miste in nici un fel...
mai si o vazu si porni sa se lupte cu ea...
De la departare parea sa fie mititica da apropiindu-se viteazul Q o vedea mai mare..Defapt el nu o vedea el vazuse doar provocarea vietii..
Nu cauta dimensiunea ei ..Ramase parcat pe gandul de start si acolo ramasese..
mai culmea pan la moara era podetu peste garla..calutu lui nu incapea..
Cobora si porni spre moara..Arme ..? Nu avea ...Lancea se rupsese in luptele sale cu ce-i daduse viata, sabie nici, deci ii amasese doar fizicul.. Si ura pentru ce are lumea..Macina la moara..
Mai si trecu podetu fara frica cu toate ca era vechi si scartaia si ajunse in fata moriii...
Ma da mare esti...Nu-mi e frica de tine, incepu el un dialog..Tu crezi ca nu am mai luptat cu dealde tine?
Mai si moara impasibila doar scartaia un pic sub o fina adiere a vantului...Era maricica , inertie mare,...
Si sa vedeti intamplare nea Q intra in cladire si intalni un batran..
Era mesteru...Poate ve-ti crede ca a incercat sa o distruga din interior da nu a fost asa..
Nea Q se imprietenii cu mosu..Afla mersul si rostul morii in zona..Macina si ea..
Era utila era pentru oameni...Si nea Q o cruta si devenii el intr-o zi mesterul morii...
Ce are povestea fantastic..Nik..Poate doar peisajul de un albastru fantastic...
Era utila si a dainuit si cavalerul a devenit omul ei de nadejde..
Dar e un mister cum el purtat in atatea batalii si scapat de moarte a acceptat sa renunte la a ucide..
Ce anume el a considerat ca nu va ucide...Moara asta mare, il durea de oamenii ..?
Poate...A considerat ca e mai de folos sa se bata cu altii de vor sa se i-a la tranta cu moara..Nu cu inertia palelor nu cu acea constructie impunatoare ci cu o idee..
Ce folos sa strici ceva construit de om ? Pentru ce ? Sa-ti satisfaci setea nebuna de razbunare, sa fii groznic si sa distrugi si apoi sa treci la moara aia din departare..Care e mirajul morilor de vant...?
E celebra povestea..E povestea copilariilor noastre..ce am invatat din ea..
Poate ca doar chestiile incontrolabile. dar cu forta incomparabil mai mare ne rapun...
Inertia e viata, e vantul, e apa, e multe,...
Nu-s analistul de mare finete senzitiva dar in povestea mea nea Q nu a ucis moara.Moara care sta pe peretele biroului meu care ma relaxeaza care imi da spereante care uneori se invarte de acolo din poza..Nu aveam pile la nea Q da el nu a ucis constructiile noastre..
Am devenit pitici pe langa ele da puterea de a le darama e la noi...
Da moara asta de o vad zilnic e tot din viata noastra...
pana si ce nu tine de stricata existenta..
E ceva ce tine de voia sortii..E impunatoare da nu sperie, e utila dar nu tot timpul e veche da nu denota regres...
Eu sunt poate un Nea Q..Uni sunt astfel de neni...
Nu ne putem lupta cu valori de ne tin in viata gen iubire, familie zambet...
Credeti ca zambetul nu e valoare..? E cea mai mare..Un zambet , un simplu zambet poate salva o situatie..
Poate salva o viata..
Este nuante..Eu cred in zambete si in efectul lor in inima mea...Am ingramadit zambete in mine si cand viata imi ofera doar greutati apelez la ele...
Probabil e ambiguu, dar poate se distinge macar o idee...Viata e o lupta cand incepi sa o cunosti..Nu luptati impotriva unei chestiuni de ajuta pe altii sa traiasca...
Nu-s filosofu Gogu da zic si eu asa ca din povestea cu un parfum vag de originalitate ve-ti actiona nedistructiv...
Ete asa is eu Sarsilovici ...Nu am talent, poate copiez, poate enervez da mie imi fac bine textele mele si stiti de ce..? Pentru ca aici pot fi eu Sarsilovici ...