Mă uit la tine cât eşti de frumoasă,
Senzuală, tandră, şi-atât de graţioasă.
Şi mă tot mir cum de mai eşti în viaţă,
Când inima ta-i cât un sloi de gheaţă.

Mi-ai răsărit ca zâna plină de graţie,
Te-am privit atent şi mut de admiraţie.
Dar aş fi fost mult mai fericit acum,
Dacă în viaţă, ne-ntâlneam postum.

Frumuseţea ţi-e pusă şi mai în valoare
De-o haină cât mai închisă la culoare.
Mi-eşti tare dragă, îmbrăcată-n negru,
Că nu-mi doresc decât un car funebru.

Mă uit la tine, că-mi eşti o poezie
Şi te văd o întreagă tragi-comedie.
Mă plâng pe mine, ţinându-te de braţ
Şi râd de altul, care-ţi mai cade-n laţ.

Trupul tău cald, zvelt, numai feminitate
E un magnet, ce-atrage privirile toate.
Te-aş saluta drepţi, cu mâna la vipuşcă
De-ai fi expusă la circ, goală într-o cuşcă.


Tu din lume eşti cea mai frumoasă fată,
Pe veci fi doar adorată şi binecuvântată.
Doar ţie singura din lumea asta toată
Atâta vreau să-ţi spun, c-ai fost odată.