Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

La 324 de mile de fericire


de Realdo la: 07/10/2006 19:20:00
modificat la: 08/10/2006 13:10:34
taguri: Ganduri_in_0_si_1 
voteaza:
La 324 de mile de fericire


-tratat de plimbare fără ţintă-



O milă, două mile… Mila Domnului pentru păsările cerului, mila din cutia de lemn din colţul bisericii din colţul străzii unde şade cerşetorul, implorativ. Sau admirativ? Nu mai ştiu…
Taman când ne împăcăm cu drumul, prea mulţi dintre noi renunţăm şi ne culcăm în şanţ, obosiţi ca nişte cai de povară. E bine totuşi, fiindcă dacă te-ai oprit într-un şanţ înseamnă că mergeai undeva. Aseară, la un talk show se vorbea despre plaga societăţii postmoderne, acest nărav al oamenilor care pleacă de acasă luându-şi cu ei doar trupurile. Într-adevăr, dacă eşti puţin atent, în dimineţile în care traversezi fantomatic oraşul în drum spre slujbă, poţi observa pe arterele şi venele metropolei o aglomerare de trupuri cald-bezmetice, telecomandate.
Pervertirea ultimă a capitalismului: să fii atât de egoist până şi cu tine încât să-ţi laşi sufletul să se desfete în aşternuturi, în braţele visului de azi-noapte şi să-ţi îmbraci hoitul la costum pentru încă o zi în business. Pentru ce, Doamne iartă-mă, ne-om fi pedepsind cu martirajul acesta urban? Această epidemie comunitară de mutre protocolare, zâmbete rictusate, politeţi prăpăstioase şî perisabile.
Dacă îţi dai seama de toate astea, e posibil să-ţi pui căştile pe urechi şi s-o iei pe jos prin oraş, să te simţi ca un adevărat Livingstone sau Amundsen, explorând continentul urban şi fauna lui. Încerc să fac asta cel puţin o dată pe săptămână, un exerciţiu pe care vi-l recomand tuturor; veţi reuşi să nu uitaţi detaliul acela enervant de esenţial că oamenii-s o faună fascinantă. (Deşi cred ca tipa de pe trotuarul de vis-à-vis, cea cu flori pe fustă, putem s-o considerăm la floră şi nu la faună).
Aşa deci. Mă plimb, am drumurile mele, îmi caut minunile, vreau să mă mir. Fiindcă Dumnezeu a făcut mirarea. Şi a văzut că mirarea este bună. Mă întreb dacă El se aştepta la asta.
Azi treceam pe pod, în drumul meu, şi apa mirosea a toamnă. O apă de colonie de frunze obosite. Pe acelaşi pod, la capătul dinspre piaţă, o ţigancă bătrână vindea piatră ponce exfoliantă, seminţe şi lenjerie Jolidon contrafăcută. Avea o fustă multicoloră şi părul prins în cosânzene ce-i aminteau probabil de tinereţe. Şi purta un tricou absolut remarcabil, un adevărat t-shirt negru pe care scria mare, cu sclipici auriu, Infinity. Am şezut în gând lângă ea şi mi-am zis: mirarea este bună. Una dintre funcţiile cathartice ale drumurilor zilei.
Parcă auzindu-mi gândul (zic parcă de parcă nu mi-ar fi zis încă de mic mama că 1): ţigăncile fură copii cu ochi albaştri şi 2): ţigăncile citesc în orice, în cafeacărţigânduri, chiar şi ţigăncile analfabete)… În fine, parcă auzindu-mi gândul, ţiganca îmi spune, dezvelindu-şi salba de dinţi de aur: ştiai că drumurile-s făcute din dragoste?
Îmi ţine o prelegere, şapte minute încheiate, despre generalii romani ce-au croit viile lor celebre din deşerturile Asiei Mici şi pădurile Germaniei până-n inima Imperiului, nu din considerente eonomico-militare ci ca o logistică a dragostei ce-i lega de vreo ţiitoare cu ochi migdalaţi ori păr de aur. Traian şi Dochia, Orient Express-ul, Route 66, rapidul Bucureşti-Timişoara, capătă conotaţii originale în discursul oricărei ţigănci sedentare ce vinde chiloţi globalizaţi prin contrafacere. Şi ţiganca încheie, cu o etichetă în acelaşi timp nomadă şi ezoterică: Drumurile-s făcute din dragoste. Drumurile-s făcute ca să-ţi alegi calea.
Mă aplec în faţa argumentelor ei, dală cu dală. Probabil că a văzut şi predispoziţia mea pentru asta. Când plec, îmi vinde o cutie cu piatră ponce. Shopping educativ: diseară când îmi voi înmuia tălpile obosite în cadă şi le voi exfolia cu piatră ponce trebuie să reflectez la diferenţa dintre cale şi drum.


*

Când iubeşti pe cineva care e departe (am socotit, distanţa dintre mine şi fericire şi pe cea dintre mine şi ea - sunt egale – 324 de mile), e o adevărată binecuvântare să găseşti ceva sau pe cineva care să-ţi spună că distanţele-s o minciună dată de lungimea drumului, că poţi învinge această minciună, că drumul e uşor dacă ţi-ai găsit calea. Cineva care să-ţi spună exact ce vrei să auzi, chiar dacă-i o aberaţie. Barem la atât sunt bune drumurile astea haotice prin jungla oraşului. Luaţi-vă sufletele la plimbare şi veţi vedea.



Cu mulţumiri lui Jack Kerouac, Dan Spătaru şi Regionalei CFR Timişoara.


comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (1):


Realdo - de Andre29 la: 09/10/2006 08:10:44
Un cub rubick pe care il faci si refaci dupa cum e drumul. Incepe cu galben egoist, apoi verde cotidian, continua cu rosu ezoteric si se termina in albastru de binecuvantare.

Putina autoamagire in acel 'cineva care să-ţi spună exact ce vrei să auzi, chiar dacă-i o aberaţie' dar ce drum ar mai fi inceput si ce cale ar fi deschisa daca n-ar exista si autoamagirea si speranta?

________
"amicus certus in re incerta"
#150324 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...