-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Carla


de Cassandra la: 11/10/2006 23:33:00
modificat la: 15/10/2006 13:52:51
taguri: Diverse 
voteaza:
Ma fascinase.
Ii fascina pe toti. Era fantastica, frumoasa, si atit de deosebita, ca inca imi amintesc, din cind in cind, de Carla. Avea 4 ani. Eu 12.
Iarna grea in Bucuresti, eu vroiam sa plac baietilor asa incit ieseam afara cu parul fluturind in vint tinind caciula groasa de lina in ghiozdan. O scoteam inainte de a ajunge acasa ca sa mi-o vada mama pusa pe cap.... Degeaba, in seara aia raceala care-mi inrosise urechile si fierbinteala care urmase nu mai dispareau si mama m-a dus la dispensarul din cartier. Otita supurata, dureri ingrozitoare, penicilina uleioasa injectata in popou, apoi in brate cind nu mai ramasese loc. Complicatii. Internare de urgenta in spital.

Grigore Alexandrescu, “spitalul de copii”. Mizerie. Stingeam lumina si peretii se innegreau de gindaci, care nemaiavind loc in bucatarie invadasera saloanele devenind gindaci “de salon”. Asa ca nu o mai stingeam niciodata. Meniul zilnic in timpul saptaminii: Gindaci cu Fasole. Simbata si duminica: Fasole cu Gindaci.
Planuri de evadare din spital, calatorii in sus si in jos cautind o poarta de iesire, dar unde naibii sa plec in pijama pe strazi in plina iarna? Eram dezolata, ma simteam abandonata asa ca ce sa fac, inapoi cu liftul la etajul doi. Pina cind din salonul vecin mi-a atras atentia o mica fiinta si mai lipsita de aparare decit mine.

“Ma chiama Giancarla, dar lumea imi spune Carla. Tata e italian. Dar ne-a parasit. Am cinci frati si mama nu ne poate ingriji ca n-are bani. Am patru ani”

Practic orfana. Tira dupa ea un iepuras de cirpa ponosit care-si pierduse culorile originale dar de care nu se dezlipea niciodata. Era de la mama ei.

“Vrei sa fii copilul meu Carla?” o intreba medicul. “Uite, eu te iau la mine acasa si voi fi taticul tau, vrei?”
“Bine, dar fratii mei? Si mama?” venea raspunsul invariabil.

Eu eram destul de mica dar Carla era si mai mica si ma uitam in jos la ea si iepurasul ei pe care-l tot tragea de urechi incolo si-ncoace cintind intr-una:
“Una paloma blanca, Scirtiie banca, scirtiie banca”, cintecul ei preferat.

Pe capul rotund tuns la zero, incepuse sa-i creasca un puf blond.
“din cauza micozei” imi explica in termeni precisi; avea o pasiune pentru cuvinte “grele” atunci cind erau importante. Ochi mari albastrii cu gene umbroase. Nas cirn: “Umbla baba prin salon si apasa pe buton. tzirrrrrrrrrrrrrrr” si i-l apasam iar ea ridea stringind iepurasul la piept. Si cind vorbea isi tuguia buzele rosii capsunii pronuntind cu grija fiecare cuvint in parte.

Carla avea otita complicata cu mastoidita si urma sa fie operata. “Mie nu mi-e frica de operatie” imi spunea, si atunci eu ma rusinam de gindurile mele ascunse de evadare. Accepta cu stoicism injectiile, isi lua toate medicamentele pentru ca stia ca numai asa putea sa plece sa-si revada fratii la casa de copii orfani unde fusese destinata.
Cert este ca si ea ma placuse pe mine si petreceam multe ore impreuna. Dimineata isi aducea cu grija si efort micul dejun in salonul meu pentru ca tinea sa mincam impreuna. Si atunci mi-am dat seama ca nimeni nu o invatase ca nu e bine sa manince ceva care a cazut pe jos, asa incit cu multa “responsabilitate” am decis sa o invat eu. I-am vorbit de microbii rai si necrutatori care stau peste tot si abia asteapta sa-i bagi in gura ca sa te imbolnaveasca. Si ca sa ma fac mai bine inteleasa am luat o bucata de hirtie si creion si i-am facut un desen care arata cam asa:

http://www.it-connecting.net/photo/micobi-cu-tzepushi--pentru-carla.jpg

Ea invatase foarte bine lectia si daca ii cadea pe jos mincare, o punea cu grija alaturi pe tava, se uita la mine cu ochii larg deschisi in timp ce din virful buzelor rostea amenintator: “Micobi cu tzepushi!”

Cind am parasit in cele din urma spitalul, Carla a ramas, inca nu se facuse bine de tot sau poate medicii, care o iubeau toti, vroiau sa o tina cit mai mult timp departe de casa copilului. Eu mi-am reluat viata grea de prepubera si m-am luat cu altele dar niciodata n-am uitat-o. Si azi ma gindesc ce noroc pe capul meu ca am avut sansa sa o cunosc pe mica zina care mi-a dat curaj si m-a facut sa uit de propriile necazuri. Sper ca viata sa se fi purtat cu ea cel putin la fel de bine.

http://www.it-connecting.net/photo/Carla.jpg

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (17):


Hmmm - de transilvanpop la: 16/10/2006 13:07:06
Am ramas pe ganduri. Interesant cat de profund te pot marca in copilarie niste evenimente sau persoane aparent banale, cu care te intersectezi doar pentru un scurt timp si ramai apoi cu o sensibilitate "deschisa" pentru tot restul vietii.
#151648 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
* - de Andre29 la: 17/10/2006 23:43:34
Chiar ca te lasa pe ganduri. M-ai facut sa-mi aduc aminte de lunile petrecute prin spitale pe cand aveam aceeasi varsta. N-am avut norocul sa intalnesc o Carla, cineva cu care sa impart curajul de a trece o noua zi.
Chiar daca viata nu a fost la fel de buna cu ea, macar atunci in spital a avut un suflet aproape in tine.

________
"amicus certus in re incerta"
#151945 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
* - de picky la: 18/10/2006 08:33:13
Adrian Fuchs :

M-a impresionat !
#151985 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
o imbratisare - de Guinevere la: 19/10/2006 03:52:03
Si pe mine m-a impresionat, sarman copil. O imbratisare in eter, pentru toate Carlele micute si nefericite.
#152129 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Mi-a placut mult povestea Car - de SWAMY la: 20/10/2006 09:05:47
Mi-a placut mult povestea Carlei, povestesti si desenezi foarte bine .
#152305 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
* - de latu la: 20/10/2006 11:13:09
Aveam vreo sase ani cand mi-am rupt mana.
Fiind duminica seara, si organizarea cu dispensare si spitale altfel decat e azi, tata n-a putut organiza o masina de pe santier, asa ca am petrecut noaptea cu o incheietura dureroasa prinsa intre atelele mesterite de tata, lacrimi, jucaria mea preferata si cu mama, care nu s-a clintit de la capataiul meu, incercand sa-mi aline suferintele.
Ma durea incheietura si cred ca a fost cea mai lunga noapte din viata mea.

A doua zi tata a plecat inainte de rasarit si de primul tren, pe jos pana la santier, in speranta ca vreun sofer mai matinal s-o fi nimerind prin garaj. Prea matinal n-a fost, dar nici prea tarziu nu s-a facut pana cand s-a oprit in fata casei IMS-ul sefului.
Mama si cu mine eram imbracati de mult, asa ca imbarcarea n-a durat prea mult, doar drumul s-a transformat intr-o noua tortura pentru ca nea Lae isi proptise piciorul pe acceleratie, poate si un pic mandru ca putea sa ajute intr-un caz de urgenta, iar drumul era neasfaltat.

Ajunsi la spital, niste oameni grabiti m-au culcat pe o masa si mi-au pus o batista la nas, care mirosea ciudat...
Cand m-am trezit, eram intr-un salon de copii. Mama a ghicit ca sunt treaz inca inainte sa deschid ochii. M-a privit, a zambit si pana si eu mi-am dat seama cat era de obosita.
Deodata se intoarse cu spatele la mine, catre copilul din patul vecin, care incepuse sa planga. Pret de un minut, doua, nu mai mult.
Dar am fost tare intrigat. Azi as zice ca am fost gelos.

Mana nu ma mai durea, dar era in ghips pana deasupra cotului. Stranie era - si grea - mana asta groasa si alba, care parca nu era a mea. Mi-am incordat muschii incercand s-o indrept, dar m-am dat batut in cele din urma, descoperind ca puteam misca degetele si ca mana cealalta imi statea in intregime la dispozitie: Se putea juca cu degetele, putea goni mushtele care parca se adunasera in salonul nostru dinadins, ca sa ma enerveze.
Mama imi spunea povesti pe banda rulanta. Stia tare multe. Stia atat de multe, incat in fiecare seara imi povestea alta poveste.
Acum, in asteptarea serii, cand tata urma sa se intoarca cu nea Lae ca sa ne ia si sa mergem acasa, imi povestea una dupa alta povesti, fara sa oboseasca, intrerupandu-se doar atata cat sa goneasca cu un prosop de spital mustele care deveneau parca cu fiecare minut mai obraznice.
Fiecare falfait de prosop imi racorea si fatza naclaita de sudoare. Era vara si o caldura toropitoare.
Vecinul meu de pat, caruia nu-i puteam vedea decat picioarele pentru ca mama statea intre noi, plangea tare des, ma enerva si ca nu-i in stare sa goneasca mustele alea nenorocite macar odata si singur. Si ma enerva si ca mama se tot intorcea spre el, cu prosopul care gonea muste. Mama asta era a mea! De ce trebuia sa goneasca si mustele lui? Si in plus: In timp ce-mi spunea povesti, se tot intorcea si la el, parca i-ar fi spus si lui povesti!

Intre timp imi cam pierdusem rabdarea. Pranzul trecuse, tata nu mai venea si ce-a pus capac la toate, a fost, ca mie mi-a potrivit mama perina asa ca sa stau in fund si mi-a pus farfuria cu nu stiu ce zeama in poala lasandu-ma sa mananc singur desi mana dreapta imi era in ghips, in timp ce pe vecinul - intre timp auzisem de la mama ca-l chema Ionel - il hranea ca pe un copil mic.
I-am spus-o.
Mama a zambit tare trist. M-a intrebat daca nu vreau sa ma scol un pic, sa fac cativa pasi prin salon.
Sigur ca vroiam, mai ales ca puteam atunci sa-l vad pe rivalul din patul vecin!
Stateam in picioare intre paturi, mama avea ochii cam umezi, probabil vazand cu cat eroism ma sculasem.
L-am privit pe Ionel.
Statea culcat si pieptul ii era infasurat in bandaje. Iara plangea. Am intins mana sanatoasa spre el, asa cum faci cand te imprietenesti, dar mama mi-a luat mana in mana ei. Poate nu vroia sa fac cunostinta cu el.
Iar Ionel dadea tot timpul din cap si plangea. Mama gonea mustele de pe fata lui plansa si transpirata.
Tot nu intelegeam de ce scutura doar capul si nu le goneste cu mana. Nu intelegeam nici de ce isi tine mainile sub el si nici de ce pansamentul e asa murdar la umeri.
In clipa aceea aparu tata.
Mama il imbratisa si incepu sa planga. Hohotit, asa cum rar o vazusem plangand. O musca se oprise pe fruntea lui Ionel si nu vroia sa plece, desi el isi rostogolea capul pe perna de la stanga la dreapta si inapoi. Atunci incepu sa planga. Am facut si eu cum vazusem ca facea mama: Am luat prosopul si-am gonit musca. L-am intrebat daca vrea el prosopul, dar nu m-a auzit. Sau nu m-a inteles. Plangea.

In timp ce mergeam spre casa - nea Lae conducea mult mai atent decat la venire - am intrebat-o pe mama, de ce mama lui Ionel n-a avut grija de el.
Nu stiu de ce, acum, cand nu mai era pericolul sa ma neglijeze pe mine ingrijindu-se de el, imi parea cumva rau de vecinul meu plangacios de salon.
Mama m-a strans mai tare la ea. A zis ca mama lui Ionel n-avea timp, ca trebuia sa lucreze. Vocea ii tremura.

Mama ma mintise.
Am vorbit in anii care au urmat, de multe ori de Ionel.
El se urcase pe un stalp de curent, din alea de lemn ca acum o suta de ani si se electrocutase. Socul il aruncase jos iar mainile i se arsesera pana sub coate.
Medicii i-au amputat mainile deasupra locului unde arsura se termina, dar n-au taiat destul de sus. Intr-o a doua incercare i-au amputat mainile deasupra coatelor.
Insa atunci cand loveste, Dumnezeu pare uneori ca nu se mai uita, asa ca nici cele doua cioturi nu-i fura scrise lui Ionel, iar atunci cand noi am fost vecini de salon, el tocmai trecuse printr-o operatie in care ii scosesera mainile din incheieturile umerilor.

Ionel nu-si ascunsese mainile sub el cum crezusem eu, iar pansamentul in dreptul umerilor nu fusese murdar, ci patruns de iod.
Iar de mama lui, nu se stia nimic. Plecase de acasa, inainte de intamplare. Iar tata muncea la ferma.

Si azi, cand vad stalpi de curent, ma gandesc la Ionel...
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#152333 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
impresionant, intr-adevar... - de anisia la: 20/10/2006 23:31:15
cu permisiunea ta, cassandra, am sa asez acest borcanel cu dulceata amara in camara noastra cu bunatati...
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#152422 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
latu - de picky la: 21/10/2006 10:40:06
Adrian Fuchs :

Asumandu-mi gelozia Cassandrei, cum gelozia ta fatza de slabiciunea mamei tale pentru Ionel, spun ca povestea ta este ... mai fara de maini !
#152504 (raspuns la: #152333) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
anisia - de picky la: 21/10/2006 10:43:23
Adrian Fuchs :

Daca o faci, fa-o fara de partinire si ia si borcanul din "infra".
#152506 (raspuns la: #152422) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
picky - de latu la: 21/10/2006 11:06:54
Cassandra n-are de ce sa fie geloasa.
Ar fi ca si cum ar fi fost un concurs. Si sigur nu e cazul.

Cat priveste gelozia asumata, ea depinde de oglinda din care provine sau de regia de montaj. (Sic!)

__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#152512 (raspuns la: #152504) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cassandra/latu - de Cri Cri la: 21/10/2006 12:04:39
Povestile acestea imi amintesc de profesorul meu de filosofie din liceu, dealtfel un om tare sugubatz, dar care, la orice remarca despre superioritatea omului, raspundea invariabil: "omul e o mizerie". Desi il adoram, ma enerva de fiecare data afirmatia asta. Mai ales fiindca nu vroia sa raspunda la "de ce?"-ul meu. Spunea ca, daca nu aflu raspunsul la acest "de ce?" voi ramane doar cu o frustrare; daca-l aflu voi avea mai multe. Nu-l intelegeam.
N-am fost niciodata pacient intr-un spital. Dar am fost in spitale pentru alti bolnavi. Am avut si acasa. Am observat si am experimentat aceasta mizerie, de la cea fizica, a trupurilor care ne tradeaza in boala, la cea morala, a sufletului pe care ni-l tradam, uneori prin nepasare, dar destul de des prin neputinta sau teama.
Tot nu-i pot da dreptate pe de-a`ntregul. Fiindca exista si povesti ca ale voastre, fiindca am aflat ulterior si motivul pentru care el avea trupul plin de cicatrici de arsuri: salvase copii dintr-un autocar cuprins de flacari, in timp ce nici un altul nu se bagase, de teama exploziei. Insa, pe aceeasi cale, am aflat si "de ce".
--------------------------------------------
Habar n-am sa fac un pronostic (sic!).
#152524 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Cri Cri - de latu la: 21/10/2006 12:12:02
Ca "omul e o mizerie" cred si eu cateodata, referindu-ma la unul sau altul. Dar nu generalizez.
Inca nu.
S-ar putea ca profesorul tau sa fi fost dincolo de un punct la care eu inca n-am ajuns, dar la care nu pot nici exclude ca as putea ajunge.
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#152526 (raspuns la: #152524) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
latu - de Cri Cri la: 21/10/2006 13:30:58
Ca "omul e o mizerie" cred si eu cateodata, referindu-ma la unul sau altul.
Chiar si referirile "la unul sau la altul" sunt date de ceea ce receptam noi din aceia. Cel mai des, intr-un context dat.

Nu doar ca am suficiente motive sa nu generalizez la umanitate, insa si cand voi spune despre unul singur ca "e o mizerie", ceva se va fi schimbat radical in mine. Sau voi fi intalnit un astfel de om.

Sper sa nu traiesc pana atunci.
--------------------------------------------
Habar n-am sa fac un pronostic (sic!).
#152533 (raspuns la: #152526) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cassandra - de Guinevere la: 05/12/2006 23:14:24
In caz ca mai arunci un ochi pe aici, imi pare rau ca ai plecat. :o(
E altfel cafeneaua fara tine.

Just turn left at Greenland...
#161650 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
oooooo! - de irma la: 06/12/2006 07:45:47
si cass a plecat?!
:((
_________________________________________________________
mintea umana e ca o parasuta :))
#161682 (raspuns la: #161650) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Cassandra - de picky la: 06/12/2006 09:12:01
Adrian Fuchs :

Trebuie sa vii inapoi !!! Mi-e greu fara tine in "cruciada" cu bigotii ! Ai plecat luind artileria grea (erai o artilerie grea) si aia jubileaza ...
#161697 (raspuns la: #161650) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
latu - de thebrightside la: 06/12/2006 14:34:24
Sper ca Ionel sa fie o fabulatie, dar am un feeling ca nu-i asa...

Strigator la cer... :( :( :(

Don't worry, have a coffee!
#161762 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: