Eu…
Invaluita in aburii inocentei pasesc alene plina de trandafiri cu spini.Lacrimile ce curg fdin obraji vor ofili acei trandafiri dar spinii lor de venin imi vor otravi sufletul cu multa durere .Inima-mi firava va bate in continuare dar mereu cu ritm diferit.Razele iubirii imi patrund in suflet dar si iubirea apune.Un inger mi-a spus intr-o zi ca am nevoie pentru a iubi indeajuns de cealalta jumatate a unei inimi ca s-o intregeasca pe a mea.Dar el nu stia ca inimioara il vroia pe el.Dar eu ingerii nu ii merit.Eu traiesc intr-o lume a mea ca o broscuta ce sta in continuare in carapacea ei.Nimeni nu stie ce simt dar eu ii stiu pe ceilalti.A trai cu sentimentele mele dar si cu ale altora ma face sa ma uit pe sine.A dori ceva care de fapt nu doresti.In tot acest cocktail am o singura certitudine : iubirea.E ceva care doare.Pentru mine suferinta e o placere zilnica.Adevarata teama care ma cuprinde e fata de singuratate.Doresc sa am sufletul optimist plin de dragoste.Fara dragoste suntem niste suflete impietrite dominate de ganduri reci , niste ghetari condusi de ratiune.Uneori simt ca adierea vantului imi tulbura amintirile aramii .Uneori as vrea sa ma intorc in timp chiar daca m-ar durea.As gusta din plin elixirul amar al fericirii.As vedea ceva ce nu pot avea niciodata.As simtidoar pentru o clipa atingerea blanda a unui inger.As dori sa fiu Dumnezeu orentru a sterge suferintele celorlalti.As cunoaste si partea ascunsa a oglinzii ce probabil reflecta realitatea.As sti ca un eu poate de fapt fi celalalt.M-as uita pe bolta cereasca si as vrea sa fiu o mica stea.As simti ca petalele timpului cad.As fugi in vise si as trai din ele.As plange in tintunericul noptii eu fiind doar o umbra neconsolata.As zbura pe aripile unei iubiri neimparttasite.As crede in iluzii si as zambi cand de fapt as plange.As creiona sentimentele pe imensa plansa a vietii.As sta alaturi de moarte nestiind ca este ea.As iubi ducand dorul de a fi iubita.As culege farame de speranta.As imbraca cuvintele suave si dulci ce rar le as auzi.As exista intr-un cub de gheata ce s-ar topi datorita focului arzator din mine.As privi pescarusii ce zbor imbratisati.As pretinde clipele de liniste marunta si de blanda pace.As crea fiori cuprinsi de nesiguranta timpului.As intra in lumea celor care au scris si as percepe vibratiile cuvintelor ninse de trecerea anilor.As vrea sa gasesc linistea interioara.As sulfa in lumanarile trecutului si as reaprinde lumina din ceara viitorului palid dar s-ar stinge cu lacrimile mele de margaritar.As descoperi o lume care nu mai crede in nimic.As chema durerea sa se metamorfozeze in bucuria de a-I vedea pe ceilalti surazand.As fi acolo unde altii nu pot ajunge.As visa tablouri romantice.As simti ca tot ce mi se intampla s-a petrecut deja.Iubirea si ura se contopesc in jurul si in interiorul nostrum.As zbura deasupra norilor nepasatoare.Mi-as linger anile provocandu-mi altele.As sopti soarelui sa topeasca gheata din inimile oamenilor.As lasa porumbeii sa zboare ca sa imi dea libertatea lor.As dizolva cu grija licoarea tandretii scumpe in cugetul tuturor.As mangaia florile triste iar ele drept rasplata mi-ar incanta mirosul cu parfumul lor delicat.As avea grija de ingeri daca ei ar fi langa mine.As oblige timpul sa mi aline durerile dar el m-ar face sa uit ca sa nu sufar.As pleca in neantul umbrelor dar cred ca m-as rataci acolo.As lumina calea celor care ma ratacesc acolo.As lumina calea celor deznadajduiti.As presara ganduri bune in mintile celor care nu au ales inca.As auzi glasul blajin al marii ce mi-ar murmura destinele celor care vor sa stie.As sta la capatul iubirii si i-as croi un nou drum.M-as cuibari intr-o speranta pentru ca ea intotdeauna moare ultima.Mi-as ocroti visele de realitate, puritatea de tot ce e malefic , eul de altii , iubirea de gelozie.As straluci daca as fi pe cer.As muri daca timpul ar sta in loc.As alunga ura aruncand-o in focul intunecat.As urca pe varfurile misterelor dar mi-e frica de inaltime.As alerga in tunelul aventurii dar ar fi prea simplu.Toate acestea le-as face daca m-as intoarce in timp.Dar din pacate sunt aici in present.Sufletul meu se ofileste in fiecare zi mai mult.Noroc ca mai beau din izvorul cristalin al sperantelor si al viselor.Ochii mei vad iubirea altora inima mea simte gingasia sentimentelor urechile mele mele aud soaptele de iubire destinate altora.Dar cu mine cum ramane?Cine imi va alimenta dorul de puritate,extaz?Inocenta mea e bine ascunsa iar la suprafata iese doar putina superficialitate si multa resemnare.Privesc totul in jurul meu.Adevar sau minciuna?Aparenta sau esenta?Strat sau substrat?Iubire sau ura nemarturisita?Lumina umbrita sau intuneric aparent luminat?Alb sau negru?Refugiu sau desfatare?Cate putin din toate.Daca lumea ar fi unita am fi ca ingerii cu o singura aripa.Am zbura imbratisati.Pe mine ma tine in viata teama de intuneric iubirea si nevoia insatiabila de a visa.Din punct de vedere chromatic totul mi se pare gri.As vrea sa am la indemana o paleta de culori ca sa pictez lumea in alb.Totul sa fie pur.Iubirea pentru noi sa fie ceva sfant.S-o pretuim din tot sufletul.Acum avem parte de ceea ce ne dorim sau nu.Claritatea vietii noastre si posibilitatea sa ne-o facem mai frumoasa sta in noi cu conditia sa vrem acelasi lucru cu totii fara a mai exist aura in sufletele noastre.Aceste ganduri asternute pe hartie ar trebui san e deschida nu ochii ci sufletul.Oricum timpul trece.E ca un riu imprevizibil..