-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Album de familie


de moonwish la: 15/10/2006 16:37:00
modificat la: 18/10/2006 19:14:40
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
M-am întrebat mereu dacă viziunea sinelui ţine de experienţa celui de lângă mine. Pe urmă, am întors capul în stânga şi în dreapta, ca un cetăţean model ce sunt, dar surpriză! N-am zărit pe nimeni. Poate că mă găsesc într-un soi de nebuloasă conservatoare sau poate ar trebui să consult un doctor despre stările cu care sunt nevoită să mă confrunt în ultima perioadă. Încerc de destul de mult timp să îmi calc graniţele în picioare, să le strivesc aşa cum un picior de elefant subţiază o nucă…deşi nu reuşesc să văd ce ar avea elefantul cu nuca…La fel, nu văd ce legătură există între toate versiunile mele. Sunt ele sau e doar o pală de aer rece? Le am, le posed…sau e invers? Are rost să le mai caut sau dispar şi ele odată cu fiecare strat de piele moartă? Şi tot aşa, din momentul în care rostesc „Amin” seara după ce mă scufund în pat şi până încerc să înţeleg, să mă conving că lângă mine mai e cineva. Îmi place să cred că îmi închei glosarul de peripeţii asfixiate cu o rugăciune închinată celui pe care îl caut noapte de noapte dincolo de crăpătura din tavan. Mereu îmi spun că rugăciunea e alta în funcţie de dispoziţia în care mă găsesc…şi mereu adorm cuprinsă de o ruşine inexorabilă că nu pot stoarce din puroiul imediatului alte cuvinte. De când mă ştiu că mă rog, m-am mustrat noapte de noapte pentru lipsa mea de individualitate şi de unicitate. Îmi părea şi încă îmi pare firesc să găsesc structuri alambicate pentru a cere şi a uita să mai mulţumesc. Pentru a filozofa şi a uita să reţin ceea ce susţin sau declam. Pentru a scrie şi a mâzgăli peste literele aşezate în foaie cu migală (eu am un scris mizerabil! E o simplă pretenţie de caligrafie, o înşelăciune dibace de la distanţă.) Am un fond nervos destul de labil…şi eu nu aş avea încredere în mine dacă n-aş fi eu. Adică…convinge-te singur(ă)! Sufletul meu pare să se creadă un preludiu la o schimbare de planuri cosmice. Iar trupul…ah…trupul (oftez) se simte ca la el acasă după nu ştiu nici eu prea bine cât timp… E el însuşi. Cu mâinile aspre, braţele muncite, pieptul neatins şi nestins de soare, pântecele orb şi mut, spatele scobit după umerii…Ei, sunt doar nişte umeri, ce importanţă poate avea cum sunt ei? Mai bine priveşte gâtul…e armonios…cel puţin aşa îmi apare în lumina becului de 60 W. Ce ciudat! Parcă mi-ar lipsi picioarele! Dar ele sunt acolo, deoarece înainte de fiecare ploaie, genunchii mei juliţi anunţă vremea rea, ca un orologiu aburit de un cuc familist. Iată înţelepciunea şi misterul unui început de octombrie. O chitară şi nimic mai mult. Iar tu…tu să taci…
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (1):


Moony - de Andre29 la: 19/10/2006 14:09:45
O chitară şi nimic mai mult. Iar tu…tu să taci…
ok, tac.

________
"amicus certus in re incerta"
#152170 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...