Pentru a accesa aceasta pagina trebuie sa fii conectat

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

România - ţară de tâmpiţi şi hoţi / Procentul corect


de codrinu la: 27/10/2006 03:41:00
modificat la: 29/10/2006 13:21:09
voteaza:
O întrebare meschină mă bântuie mai rău ca o fantomă. Dacă am avea şansa să ne decidem singuri soarta, oare am alege alternativa favorabilă? Sau, mai exact!, dacă ne-am putea întoarce-n timp (cei care au văzut „The butterfly effect” ştiu la ce mă refer) am reuşi să ne schimbăm trecutul ca să ne fie tuturor bine? Oricum, ultima întrebare este mai mult utopică. De când ne interesează de alţii? Totul ţine de o conjunctură mai mult sau mai puţin favorabilă. Atunci când te naşti, eşti „obligat” să-ţi iubeşti familia. Cu toate că nu tu ai ales să apari pe lume sau să ai parte de asemenea rude (uneori jalnice, patetice sau cum vreţi să le numiţi).
Societatea în care trăim are în esenţă o doză mare de perversitate. Aşa numitele norme sociale impuse de fosile mişcătoare sau snobi însetaţi de o dreptate imaginară apar ca fiind acceptate de Societate (ca instituţie!), când, de fapt, ele ne sunt induse de tâmpiţii care într-un anumit moment s-au aflat în centrul atenţiei.
Omul este, prin însăşi natura sa, un resemnat. Şi unele animale obişnuiesc să trăiască o viaţă întreagă într-o cuşcă ruginită, plină de păduchi, cu zoaie şi excremente care nu odată se amestecă între ele oferind „specialitatea casei”, DAR, în momentul în care beţivul de îngrijitor uită portiţa între-deschisă, „blestemata de fiară” părăseşte fără ezitare închisoarea, măcar pentru a trăi o clipă de libertate. Câteodată este de ajuns. Însă, în cazul nostru, al oamenilor, uşa rămâne mereu închisă.
De asemenea, mă obsedează de ceva timp cuvintele cu care Badea-şi termină emisiunea: „Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul”. Părerea mea este că şi el se referă (voit sau nu) la aceeaşi stare în care ne aflăm cu toţii. Ne irosim mereu timpul numai pe nimicuri… Stau şi mă întreb ce facem într-o zi? - 20% muncă, 50% jelim că n-avem bani şi 30% din timp îl petrecem gândindu-ne la „ce-ar fi dacă-ar fi”. În loc să mă gândesc la ce-aş putea să fac pentru ca viitorul să-mi rezerve ceva mai bun, eu încerc să schimb trecutul. Iar dacă mă oftică un lucru e faptul că peste 60% dintre români (procentul e luat absolut întâmplător) au aceeaşi belea.
„Doamne, ce bine ar fi dacă aş putea să-mi aleg singur soarta!”. EŞTI PATETIC OMULE. Demn de milă. O viaţă-ntreagă ţi-ai jelit…viaţa şi tot degeaba. Eşti un învins, un incapabil, un imbecil. Te-ai dezlipit de lumea reală, trăind printre vise şi himere pur egoiste. Nu râdeţi dragii mei citind aceste rânduri. În aceeaşi oală ne învârtim cu toţii. Refuzul de a ne confrunta cu realitatea şi încercarea de a ne retrage în lumea în care suntem cu toţii miliardari, caracterizează din păcate o mare parte dintre oameni. (E inutil să mai dau un procent, oricum nu o să-l ştiu niciodată cu exactitate pe cel corect).
La un moment dat, soarta ne face deserviciu de a ne îndeplini cele mai ascunse dorinţe. M-aş tăvăli pe jos de râs să găsesc într-o dimineaţă un Pământ plin de regi şi regine. Să vedem atunci cine pe cine va mai conduce. Fiecare va merge ţanţoş urmat de o ceată de căţei, cu 5-6 covrigi în coadă (omul sau căţelul? apare întrebarea). Vom sta pe malul lacului, ascultând trilurile porcilor zburători. Ce haios ar fi să vedem sărmanele pisici târâind după ele purici potcoviţi. Doamne, Doamne…
În momentul acesta, mi-aş dori să fiu un cerşetor ratat care stă şi imploră după ajutor la colţ de stradă. Aş fi un învingător, să ştiţi! Fără viitor, încercând să trăiesc de pe o zi pe alta, dispreţuit şi scuipat de trecători, plângând de fericire în momentul în care un om îmi aruncă în scârbă sau în milă câteva mii de lei… Cel puţin, rupt de realitate, aş spera ca lumea în care trăiesc să se schimbe, ca viitorul să-mi aducă o alternativă mai bună şi nu trecutul… Mi-aş imagina un viitor în care aş primi de mâncare, aş fi înconjurat de zâmbete şi voie-bună, de bucurie şi, poate, de respect. Asta înseamnă de fapt biruinţă: momentul în care nu te mai gândeşti la viaţa de dinainte, ci la ideea de a clădi o alternativă favorabilă pentru rateurile prin care ai trecut. Asta înseamnă, până la urmă, Viaţă… Mai mult, un cerşetor are avantajul (ce paradox nu?) de a se gândi şi la alţii. Cufundat în mizerie, săracul îşi poate dori binele tuturor. La polul opus, cel care aruncă cu bani în dreapta şi-n stânga nu face altceva decât să se gândească la conturile SALE din bancă. Motiv pentru care sunt de părere că diferenţa între un bogătaş şi un cerşetor este aceeaşi între Eu şi Noi. „Ca să deveniţi o naţiune fruntaşă trebuie să învăţaţi să spuneţi Noi”, încerca să mă lămurească un italian în urmă cu câteva luni. Fără să ştie, sărmanul avea mai multă dreptate decât jumătate din analiştii politici autohtoni. De fapt şi de drept, abia după ce ai trecut prin chinurile sărăciei vei şti cum să preţuieşti cu adevărat viaţa trăită sub acoperişul banilor. În acel moment, reuşeşti să acorzi atenţia potrivită familiei, prietenilor, duşmanilor, de ce nu?, şi ţării în care trăieşti.
Şi totuşi, să nu ne îmbătăm cu vorbe goale. Ce e România acum? În proporţie de 60% e o ţară de tâmpiţi şi hoţi. Restul? Da’ parcă mai contează…
Cât timp va mai trece până când Măria Sa Românul va înţelege că nu e normal să: se spele o dată pe săptămână pentru că răceşte, să fure de pe unde poate pentru că oricum, ceilalţi au destul, să plătească tot felul de taxe tâmpite – gen darea pentru apa de ploaie sau pentru cioara de pe gard, nu e normal să câştige de cinci ori mai mult decât unul care şi-a dedicat întreaga viaţă muncii, nu, nu e normal să scuipi pe trotuar guma jegoasă pe care o molfăi, conştient (sau nu!) fiind că alţii vor face curat după tine. Mai avem nevoie de încă 15 ani ca să ne trezim la realitate şi să realizăm faptul că nu ne-am născut genii şi că aşa numita moştenire genetică nu e bună nici măcar pe post de hârtie igienică. Abia în clipa în care ne vom da seama că suntem aproape singuri şi că trebuie să înotăm cu toată puterea prin această mare de gunoi denumită România, să călcăm fără remuşcări peste toţi proştii şi hoţii din jur fără să ajungem ca ei, abia atunci vom fi salvaţi. Până în acea zi, nu ne rămâne decât să ne plângem că Marele Joc ne-a exclus din topul favoriţilor, expulzându-ne pe banca rezervelor care, de altfel, nu vor mai reveni nicicând în plin plan. Că doar trăim în România – o ţară de tâmpiţi şi hoţi…
28 ianuarie 2005





comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (1):


... - de raia la: 10/04/2007 13:48:18
pai ai dreptate...da! in mare parte cu totii ne plangem de mila...si nu o sa ne ia atata timp sa costientizam cu totii(sau macar un procent putin peste 50) starea asta jalnica,mizera in care ne aflam cat sa ne mobilizam,sa reusim sa inotam si sa luptam impotriva curentului
#185770 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...