Pentru a accesa aceasta pagina trebuie sa fii conectat

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Cine trage itele de deasupra capului tau?


de codrinu la: 27/10/2006 03:43:00
modificat la: 29/10/2006 13:22:15
voteaza:
Trăim într-o lume în care nu mai putem avea încredere în nimeni. Oamenii pe care i-am plasat uneori cel mai aproape de sufletul nostru se dovedesc a fi cei mai mari ticăloşi pe care i-am întâlnit vreodată. Ideea că nimeni nu ţine la nimeni este, pe cât de dramatică, pe atât de adevărată. De aceste lucruri ne dăm seamă însă abia când ne aflăm cu un picior în prăpastie, aproape în cădere liberă. Ne lăsăm ghidaţi de sentimente, de ideile noastre, de mitul pe care l-am creat în jurul persoanelor iubite. Incendiul din noi va izbucni odată şi odată. Contează foarte mult dacă, exact atunci, persoana iubită va fi cu extinctorul lângă noi. Dacă, nu suntem în cădere liberă.
Lumea în care trăim, cu ruşine, se află structurată pe vânători şi vânaţi, conducători şi servitori. Într-adevăr, trecem şi noi prin aceste etape. Depinde însă cum şi mai ales dacă o facem cu demnitate. Atunci numai încrederea în noi ar putea să mai clădească zidul spulberat de furtuni. Mă distrează faptul că oamenii au întotdeauna impresia că ei sunt cei cu adevărat întregi la minte. Că, de fapt, părerea lor e cea bună. Să mă scutească cei care vor spune că se ghidează şi după cei la care ţin cu adevărat; că nu fac nimic fără a se consulta, că nu judecă după aparenţe sau că, pentru ei, contează cu adevărat societatea şi nu individul.
Nimeni nu e ce pare a fi. O spune fiecare dintre noi la un moment dat, însă nimeni nu o crede. Ni se conturează uneori în minte ideea că suntem în siguranţă, că avem prieteni, familie, un viitor cel puţin…predictibil, că nimic din ce va urma nu are puterea să zdruncine aşteptările noastre. Cred că, din acest punct de vedere, în fiecare dintre noi zace câte un schizofrenic. Ne face plăcere să scriem/gândim că viaţa este atât de frumoasă. Că, orice s-ar întâmpla, într-un final, binele va triumfa indiferent de împrejurări. Că există un Dumnezeu care ne priveşte şi că acesta are grijă ca fiecare să primească după cât merită. Şi, atunci, îmi poate explica cineva de ce există atâţia criminali de orice fel, atâţia parveniţi care nu ştiu să închege două vorbe, de ce suntem înconjuraţi mereu de tembeli, de ce tânjim ca beţivii pe la colţuri şi plângem că de 16 ani ne aflăm în eterna tranziţie? M-am săturat să mi se spună că vor veni şi vremuri mari bune. Din contră, viaţa noastră va decădea înfiorător. Profesorii nu vor avea niciodată un salariu decent, muncitorii din Sidex nu vor trăi niciodată mai mult de 70 de ani iar noi nu ne vom scălda vreodată în milioane de dolari, nici măcar în lumea pe care o creăm în visele noastre. Nu avem nici măcar puterea să mai visăm la lucruri pe care întreaga societate încearcă să ţi le răpească.
Ştiţi care e paradoxul? În lumea în care trăim se găsesc uneori oameni care să expună în forma cea mai pură adevărul şi realitatea în care ne târâm cu toţii. S-ar putea să fie exactă sau, din potrivă, eronată. Dar, cel puţin la nivel teoretic, trebuie să existe un dram cât de mic de adevăr în el. Cu toate astea, milioane de români le sar în cap considerându-i isterici, visători, bărbaţi cu suflete de femei sau, mai rău, nişte idioţi compleţi. Nu am nimic cu aceste milioane de nenorociţi. Să recunoaştem, vor mai trece zeci de ani până când vom scăpa de mentalitatea ceauşistă. Aşa că, oricum, cei care observă societatea aşa cum este vor mai trebui să îndure privirile şi prejudecăţile celorlalţi cel puţin încă o viaţă de acum încolo.
E ciudat cât de simpli sunt oamenii în gândire. Cât de uşor se pot auto-sugestiona în aşa fel încât să creadă că totul este roz (sau cel puţin în culori) în lumea aceasta. Cu toate acestea, felul în care este „construită” omenirea în momentul de faţă nu poate stârni decât ură şi milă. Încrederea pe care aceştia mizează este aproape patologică şi nimic, absolut nimic, nu-i va schimba. Credinţa, încrederea şi, nu în ultimul rând, speranţa au devenit demult arme pe care alţii le folosesc pentru manipulează lumea în care trăim.
În fiecare dintre noi există o marionetă. Fie că vrem fie că nu. Rămâne ca, până în momentul în care vom închide, relaxaţi, ochii pentru ultima dată să aflăm cu adevărat cine este chipul de înger cu ochi de diavol care trage iţele cu doi metri deasupra capetelor plecate ale noastre…
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (1):


Trebuie sa fie foarte trist s - de mya la: 30/10/2006 05:55:47
Trebuie sa fie foarte trist sa traiesti cu astfel de ganduri in cap zi de zi. Cum de nu te sonezi la cap?!
#154385 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...