Răcoarea ta arde

Vrăjitor al iubirii,
mă-nvălui cu umbra ta,
arzând mocnit patimile,
în acordurile dulci
ale adierilor…
Frunzele tale
apără rodul visului.
Miezul fierbinte
creşte ascuns
în coaja aparent dură,
brăzdată
de alunecoase drumuri.
Cu vârfurile degetelor,
ating,
mătasea trăirilor tale.
Simt spaţiul prin care,
poate pătrunde profund,
spinul iubirii de gând…
Las miezul lichid
să prindă tăria clipelor.
Esenţe de vis vom dărui,
în secunda în care,
voi reuşi să privesc,
misterioasa alcătuire
a rotundului tău rod.
Vei arde cu răcoarea ta,
miezul corolei,
singuraticei rose,
senin
aşteptându-te…