Perfect imbuteliat, in apa concentrat, nu special dar cel mai bun, the youth of the nation, la colturi ingrosat dar perfect incadrat, nu echidistant si doar atasat, in palme le curge viata si pe fata au eruptii de dorinta, nimic adevarat, totul ascuns, nimic important.
La colturi nu ajunge, robinetul s-a stricat, ascensioneaza intre dreptunghiuri negre, liber radical, eva s-a uitat, dupa scaune, mai in stanga, nicaieri dar vizibil permanent intrutotul insuficient.
Si aceasta cravata parca-mi vine bine, nu ma strange nici de gat si nici de inima. Ce prieten? ruda buna cum nu am mai vazut. Ai sange fals si minti cu plusul intre dinti. Eu nu mai sunt nimic caci totul eu sunt. Ai sange fals, ai sange fals, ai sange fals, ai sange fals...
Nu mai este afisat, in cutie pus si pastrat de degete curioase, nu iti spun ca sa nu stii, ochii-mi vreau sa-i am.
Noi nu batem cuie in perete, e doar o culoare imprastiata, cum sa-ti zic dar nu imi place. (aaa imi cer scuze am uitat ca verde plus alb face ea)- insignifiant. Doar acopera o inima in forma de pat, urat ambalaj, vechi si ponosit, mai incearca nu te-ajut, nu te da jos din pat, nu-i nimic noi stim ca cel mai bun prieten al omului este omul.
Toate griurile se topesc, in gat s-au oprit, ma ineaca, ma ineaca, in crengi nu mai cresc frunze, trupul gaunos, un flux dureros ma ineaca.
Tu nu ai voie sus
Tu nu ai voie sus
Tu nu ai voie sus
Tu nu ai voie sus
(Oare am uitat? Si-o legatura ma infasoara nu-i egal, doar amprente proeminente.)