le bonheur

m-am aruncat in palmele triste ale celui in care am crezut,am iubit fiecare vena si fiecare cicatrice de expresie,am ascultat sunetul fiorului vag a celei pe care o numeam...o numeam si atat.
cand iti vine sa vomiti pe ziare,vomita pe constiinta celui care a dat intunericul.daca ai chef vreodata de ceva alb,vino cu mine pe pletele unu fum de tigara,langa banalul cerului.daca ai trecut vreodata pe langa strazi cu trotuar ud si te-ai gandit la cea care ti-a iubit odata recele,inseamna ca ai facut dragoste cu tine insuti cu imaginea ei asistand la calvarul fiorului tau.iar daca ar fi ca eu sa ma indepartez de lume as promova libertinismul petalelor de tigara si tacerea limbuta a berii.as citi acelasi ziar,dar noaptea ca sa-mi pot scrie singura gazeta.sa nu te increzi niciodata in nesiguranta toamnei,sa-ti astupi urechile cand ploua,sa inghiti in tine fumul de tigara,sa nu iubesti cu trecutul,sa-ti fie simpatic ceaiul,sa stii cand sa ma saruti cu perdeaua trasa.mi-am uitat salteua dezvelita,am uitat sa curat cafeaua de langa pat.mai vrei sa-ti faci baie?la 10 de ia apa...vara,cand se lasa anestezistul vibratiilor,mai treci pe perna mea si aminteste-mi ca pe tine te iubesc.aceeasi saltea dezvelita,inconjurata de cartzi cu multe semne,ramase necitite.iarna.mai treci si pe la mine si sufla in parul meu,sa simt ca e cald langa tine,sa-mi aduc aminte pe cine am iubit.vreau sa incerc toate problemele cand afara ninge bogat ci vise de copii,tu sa pregatesti neindemanatic cafea,sa ma intrebi de laptele din frigider,iar eu,cu mana trecand peste albul geamului,curtata de mirosul tau dupa dus si de cafea,sa mazgalesc le bonheur sur cortina dansului cu frig."laptele e langa pat,ai baut aseara si acolo l-ai lasat"uitasem sa te iubesc cand erai in dush,te iubeam printre stropii de apa,am citit minulescu...ti-ai aruncat prosopul ud pe cartea mea...am inchis geamul.ce toamna frumoasa se anunta sub zapada.la multi ani,monsieur...