mnu vreau sa descriu nimic,vreau sa traiesc.vreau sa ma cunosti langa o tigara stinsa,sa ma ghicesti dupa culoarea rujului meu,sa stii ca sarut mai cald cand esti tacut si mai rece...cand e mai multa lumina.sa ma privesti de la distanta rugandu-te de totzi sa-si mai aprinda tigarile,cu fumul lor conturandu-mi formele...am farmecul meu innodat pe fantezia boemului,sunt a ta doar cand se stinge lumina.mai canta urma in spatele meu,eu decupez vise,si amintiri,si clipe traite cu tine,cel pe care inca nu-l cunosc,pe care abia trebuie sa-l cuceresc...si sunt frumoasa in tacerea mea,in misterul meu feminin,mai fumez...iti muti scaunul dupa muzica,te apleci sa te inchei la siret.ti-ai uitat ochelarii acasa.si singur iti explici ca mi-ar sta bine cu rochia neagra pe care ai vazut-o acum doua zile,sau acum doua strazi in vitrina.nu aveai cui sa i-o oferi.mi-asezi fiecare geana una langa alta,cu fiecare or de dorinta,ce e dorinta?este...dorinta este alba,rece si plina de un alter ego necunoscut care se vrea cucerit.ii sfidezi pe ceilalti,cand lumina bate spre tine,eu raman o naluca sub constiinta urmei,ma vezi dansand un sarut,poate maine,poate acum doua strazi.mi-e de ajuns sa privesc acelasi contur,cu chitara acoperindu-mi slabiciunile de vis,sunt ieftina...sunt desfacuta in negrul ce ma soarbe mai apoape de tine,mai aproape de noi.ce suntem noi?cand ne iubim abia acum sau poate maine,sau poate acum2 strazi...inchid ochii tragandu-mi canceroasa,o alung pana la placerea paroxismului si iubesc pe doua strazi.toate cantecele vorbesc despre mine,frumosul s-a creat pentru mine...poate maine,poate acum doua strazi