Intai am visat marea. Valurile izbeau tarmul stancos. Am urmarit cu privirea linia lor – undeva se zarea o plaja.
Apoi – ca intr-un film in care sonorul nu se sincronizeaza cu imaginea – am auzit fosnetul apei si tipatul pescarusilor.
Am mers pe stanci pana pe plaja; nisipul inca era cald.. Mergeam pe langa apa.
Apoi, am vazut urmele pasilor ce strabateau plaja.In gluma, pasind pe tiparul piciorului strain, le-am urmat cararea.
Apoi, te-am vazut pe tine, aparut de nicaieri …
Am alergat fericita sa te imbratisez. Tu m-ai privit cu ochi straini si te-ai intors fata de la mine …
Un pescarus a tipat deasupra marii.. Un altul i-a raspuns … Un pescarus a tipat si-n mine.
De ce, am intrebat, de ce?...,dar tu ti-ai intors fata de la mine.
Am plecat spre mare, pasind pe aceleasi urme. Valurile mi-au atins gleznele, carare mi-au deschis apele spre palatele de cristal din adancuri.
M-am trezit si am vazut ca se facuse lumina. In mine inca mai plangea un pescarus.