-Putem trăi şi noi civilizat ,
Într-o banană, măr, sau chiar o pară ?
O întrebă, ieşind dintr-un rahat
Un viermişor, pe mă-sa, viermişoară ;
-Putem trăi oriunde minunat,
La asta nu facem discriminare (!)
Dar viermişorul, foarte intrigat,
Veni din nou, cu-o altă întrebare :
-De ce atunci, să-mi spui, aţi preferat
Şi tu, chiar şi bunica ce e-n viaţă,
Ca să trăim cu toţii-ntr-un rahat
De care mi-e lehamite şi greaţă ?!
-Să îţi explic, este mai complicat,
Căci adevărul, poate să te doară,
Însă eşti mare-acum şi educat :
Acest rahat, este a noastră ţară (!);
A fost o dat’, a fost ca niciodat’,
Atât de mândră şi tare bogată,
De generaţii ne-am sacrificat
Pân-am văzut-o toată devorată…
Şi cum mereu, părinţii s-au gândit
Doar la copii, cu dragoste şi dor,
Cam asta este ce v-am pregătit,
Ca să aveţi şi voi un viitor !

Valeriu Cercel