Ooo….
Se naste soarele..
Si zici ca-i raiul pe pamant… atat e de aproape… si tremur…
m-alinta raza lui…
si totul e senin si calm… incat… nu-mi vine sa cred…
mihail e pe pamant….imi zambeste…
ii zambesc…
oare ingerii au voie sa iubeasca?
lumina divina ii joaca in par…
acelasi material, acelasi suflet…
acelasi ochi senin, acelasi zambet…
nu-mi vine sa cred cat e de aproape si-l pot atinge si-i pot simti suflarea calda pe obrazul meu rosu…
mi-e rusine…
e inger…
si eu sunt om…
e atat de sus….
Si eu sunt atat de jos…
Cum o sa-l pot atinge vreodata?
cum o sa-l pot eu saruta vreodata?
sau cum o sa-i simt suflarea blanda, de miel curat si neprihanit?
dac-as fi si eu un inger pierdut intre aripile lui…
Cum ar fi sa-l pot atinge cu pana, ultima pana din capatul aripii drepte?
cum ar fi sa rasara el peste mine?
sau cum ar fi sa-i cada o suvita peste ochi si cand o da la o parte sa ma vada?
sa ii vina sa ma sarute atat de apasat pe crestet?
Si sa imi zica ca nu am nici o vina?
sa-mi zica ca sunt cea mai frumoasa?
si cea mai buna?
ca sunt ingerul perfect si sa ma iubeasca cu pana, la fel de sfios ca si cum ar fi o adiere de buza straina?
oare cum ar fi sa nu mai fie vis?...