Aş vrea să vă spun că mi-e bine,
că locuiesc în viaţa mea confortabil,
ca un eschimos în igluul său alb

dar mai bine râd,
(am un râs curgător şi cântat,
un fel de cristal spart mărunt
şi îndelung)
mai bine v-aş povesti despre iarna
ce bate la uşă
(e doar prefăcătorie, să ştiţi,
oricum va intra neinvitată, nesimţita,
găsindu-ne cu toate sentimentele dezbrăcate)

ţie...aş vrea să îţi spun
povestea pe care n-am ştiut-o aseară,
aşa, ca un dar de rămas bun,
să ţi-l atârni de cheile gândurilor

dar mai bine mă pierd în apele căprui
ale irisului tău
şi te mai iubesc câteva minute

aş vrea să îmi spun
că dimineaţa asta va fi una obişnuită,
aceeaşi cafea, aceleaşi cearcăne în adevărul oglinzii,
aceeaşi stradă dreaptă şi previzibilă
ca o prejudecată,

dar mai bine m-aş duce să-mi dorm
spinul din inimă
şi să mă rog să nu mai cânte cocoşul
(afurisitul, mereu se urcă
pe zidurile mele împrejmuitoare)
şi să mă rog să nască soarele o lume
perfect plană.



copyright Adriana Lisandru
din volumul "De-a Baba Oarba"