Iată, Juriul cu ochelari de cal
m-a laureat, în sfârşit,
pentru abordare comică
a tragicelor probleme existenţiale
vai ce emoţie,
ce şansă nesperată ,
ce încununare a îndelungatului efort
de a fi

şi acum

ar trebui să mulţumesc apelor limpezi
pentru lecţia pietrei,
soarelui, pentru dimineţile oferite
cu zâmbet forţat,
frunzei, pentru înţelepciunea de a zbura
chiar şi-n vârtejul căderii,
mâinii care m-a transformat din lut
în pocal cu sânge aprins

dar toate acestea le voi trece sub tăcere.

O să-mi aprind o ţigară
şi voi multumi morţii, pentru timpul care i-a scăpat
printre degetele răşchirate.


copyright Adriana Lisandru
din volumul "De-a Baba Oarba"