-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Jurnal de bord (1)


de alex andra la: 14/11/2006 09:50:00
modificat la: 18/03/2007 16:38:47
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Sunt în aer de când mă ştiu. Văzduhistă.



Mă pregătesc de expediţie. Cu balonul... Nu cu hidrogen. Cu iluzii, vise, idealuri şi ceva lest, pentru a putea să mă aţin totuşi prin preajma voastră, dragi pământeni ai mei, care şi câţi sunteţi. Am luat şi nişte aripi, pentru orice eventualitate. Colace de salvare. Şi câteva CD-uri cu muzica sferelor, acompaniament pentru slalomul uriaş printre stele.


Nacela e plină. Sunt gata de zbor. Şi totuşi simt un gol în suflet. Don’t try to fly near God. You might not come down. De ce mi-oi fi amintit tocmai acum de cântecul ăsta ? Întâlnirea cu EL nu e în program. De s-o întâmpla...


Zbor. Deja de câteva ore bune. Vânt prielnic. Soare prietenos. Senzaţie de uşor şi de albastru. Puţin mai devreme am trecut pe lângă un pescăruş. Ne-am făcut semne. Jos se vede marea, desigur. Cu iole şi iahturi, păsări albe tremurând în ceaţa dimineţii.


Zi gri. Mă reflectez în cenuşiul din jur - fără relief, sură, mică, neînsemnată. Fără niciun tatuaj de la natură ori de la oameni. Plată, apatică. Engourdie. Abia respir. Comfortably numb. Mă las în voia vântului - Qui m’emporte de ça / De là / Pareille à la / Feuille morte. Fără suspine, fără viori duioase, fără fire de mătase. Doar eu şi plafonul de nori. Eu şi ei, norii, amorfi. Atât. Mult ? Puţin ?


M-a trezit o mângâiere pe frunte. O rază de soare ? Mâna ta ?


Cred că astăzi o să trec chiar pe lângă planeta Micului Prinţ. Dacă vremea va fi favorabilă, o să-mi pun aripile şi o să cobor să-i stropesc floarea şi să-i las nişte acuarele. Poate mai şterge din tristeţe cu un pic de portocaliu.


Rugăciune pentru păsări. Doamne, lasa-le aripile, nu le frânge, nu le tăia zborul cu raze de lună, nu le împleti laţuri de mătase, nu le face colivii de ivoriu, nici măcar zăbrele de vânt.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (6):


~ - de Cri Cri la: 19/11/2006 22:43:42
Vis, gol, speranta, durere. Un soi ciudat de ordine in amestecuri, sau ordini separate. Dar cu durerea singura.
Patina generala mi se pare a uimirii ca frumusetea poate pieri, ca idealurile agonizeaza, a refuzului de a accepta asta.
--------------------------------------------
Pentru cine-l cunoaste bine, si iadul e tot un fel de "acasa"
#158233 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Da, Cri :) - de alex andra la: 20/11/2006 07:45:18
Amestecuri. Si multa incapatanare. In a vedea frumosul din noi si din lume. Chiar daca stratul de urat, de rau, de banal, sau de simpla neintelegere uneori, e atat de dens incat doare:(

Lost without music in a world of noises
#158276 (raspuns la: #158233) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
alex andra - de Cri Cri la: 20/11/2006 09:23:09
Imi amintesc de semnatura lui Baloo in cele mai neasteptate momente :)
Uneori nimic nu e ceea ce pare, nici macar ce e rau si urat. Si nu scepticismul e calea, mai degraba timpul care distileaza si manunchiul de pensule.
--------------------------------------------
Pentru cine-l cunoaste bine, si iadul e tot un fel de "acasa"
#158284 (raspuns la: #158276) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Cri - de alex andra la: 20/11/2006 10:01:07
Uneori nimic nu e ceea ce pare, nici macar ce e rau si urat.
Asa e, dar si reversul e valabil. Nu tot ce pare frumos si bun chiar asa si este. Sa fim oare sortiti amagirii perpetue? Sau neincrederii, chiar si in fata unor evidente? Prea complicat, pentru o dimineata mohorata ca asta:(

Si nu scepticismul e calea, mai degraba timpul care distileaza si manunchiul de pensule.
Incerc adesea sa-mi spun si eu asta. Uneori imi iese, alteori ba. E naspa cand imi uit culorile prin cine stie ce sertare obscure ...


Lost without music in a world of noises
#158290 (raspuns la: #158284) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
alex andra - de Cri Cri la: 20/11/2006 10:27:56
Uite, pe mine nu ma ingrijoreaza atat de tare aparentele, tocmai fiindca ajung sa le descopar, uneori pe neasteptate, ratiunea de a fi. Si intotdeauna e un bine subiectiv. Pe mine ma ingrijoreaza timpul care trece, pierdut nerabdarii mele.

Mi-am dat seama ca trebuie sa-mi iau intotdeauna pensule la mine. Culori au si ceilalti. Nu-mi iese mereu un tablou frumos, insa si "krasnaia gorka" are farmecul ei, chiar daca ajung sa-l observ abia cand s-a asternut praful peste el.
Cum, oare, ne-am putea impiedica sa fim tristi? Ar trebui?
--------------------------------------------
Pentru cine-l cunoaste bine, si iadul e tot un fel de "acasa"
#158295 (raspuns la: #158290) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Cri - de alex andra la: 20/11/2006 10:52:44
Pe mine ma nelinistete propria-mi prostie in raport cu timpul. Mereu astept sa treaca, sa se intample minunea din viitor, uitand ca de fapt imi trece timpul.:(

Cum, oare, ne-am putea impiedica sa fim tristi? Ar trebui?
Nu cred ca am putea sa oprim tristetea, asa cum nu putem opri venirea toamnei. Si nici nu cred ca ar trebui. Eu gasesc o anumita voluptate in tristete. Un soi de catharsis care ma face sa suport mai usor veselia goala, ironia la limita sarcasmului, vidul, indiferenta... Nu stiu daca are sens ce spun ...

Lost without music in a world of noises
#158300 (raspuns la: #158295) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...