Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Rupt în fund, da’n UE


de ioana.petcu la: 14/11/2006 20:30:00
modificat la: 19/11/2006 18:15:14
voteaza:
Un posibil portret în grup

Nu ştiu la alţii cum se poate, însă se vede foarte clar prin lentila noastră de nenea Iancu ce-o purtăm din tată’n fiu că la noi nu se poate. Într-un soi de mini-vacanţă fiind săptămâna trecută, m-am încins într-o discuţie aprinsă cu un muntean, de felul lui din şesul Bucureştiului, pe marginea Norvegiei şi cum de pe cantul ei se observă viaţa în alt mod. Îmi spunea prietenul (vezi amicul), în vreme ce vizionam o casetă cu gheţarii pe care ştiu că-i numeşte cu multe consoane, că Norvegia a refuzat aderarea la Uniune pentru că nu-i găsesc sensul în ţara lor. Curăţenie îşi pot face singuri, n-au nevoie de-o dădacă în aparenţe bonome, înfofolită în bătrâna Europă. Noi însă numai nu ne-am clădit o statuie din uşa din spate pe care vom fi intrând, s-o intitulăm apoi artă abstractă.

Pe motive întemeiate, românii vor adopta cât de curând după 1 ianuarie un soi de faţă a lui Ianus, cu o parte care va arunca artificii şi confetti jubilând la gândul că are cine să o şeargă la dos de toate eurile pe care le va elimina bombastic, în drum spre civilizaţia apuseană; o altă parte va arunca Cocteil-uri Molotov spre autorităţi, adică nicăieri. E bine, cerebralii se vor blaza în continuare, ceilalţi se vor hlizi, pentru că aşa e în firea noastră, să creem discrepanţe în defavoarea nostră. Nu că mi-ar fi frică de pachetul venit de la UE, cu fundiţă albastru-cerneliu, o varinată mai vie a celui de pe fostele uniforme şcolare. Pur şi simplu nu pot să nu constat că acesta conţine câteva paragrafe cu legi şi vreo două tomuri groase (certains bouquains, ar spune aliatul francez, venit să se scarpine undeva de francofonie) de interdicţii şi penalităţi în cazul încălcării legislative. Asta, aşa, pur informativ, mon cher.


Aceasta nu mă miră, acestea nu ne doare

N-am înţeles niciodată chestia asta pe care am numit-o mass-media (decât ca pe o formă distopică), o dată în plus pentru ceea ce ne-a prezentat în materialele televizate cu vreo două săptămâni în urmă. Cum se bucură românii? Nişte pigmei taman ieşiţi din cârciumă pe trei cărări, care beau că aşa le stă bine, că s-au obişnuit, sunt intervievaţi, dacă se bucură de accenparea României. Pai cum să nu, ei care votează, ei care muncesc, ei care cum să nu se simtă într-al noulea cer, că doar de la trei cărări nu-i decât un pas până într-al noulea cer. Cum s-au obişnuit ei, mici, negri, dar veseli, să dea declaraţii în faţa camerelor (o fi vreo strategie de marketing, nu zic nu), aşa ne-am obişnuit noi să privim consternaţi la bombeul tocmai umplut de noroi de vecinul din tramvai care ne-a călcat fără a-şi cere scuze, ne-am învăţat să traversăm o cladire întreagă, din birou în birou, să obţinem o semnătură. Nu ne uimim să dăm peste secretara de la facultatea de teatru, calare pe amant în timpul serviciului şi chiar să ne simţim jenaţi că am dat peste ei în mijlocul „programului”. Problema cozilor în alimentări cu titlul de market, că e mai trend aşa, rămâne una de sezon, purtabilă ca o haină la care ţinem cu toţii. Ba chiar dau uşor cu piciorul la o parte prezervativul deşirat, care mi-a căzut de la etaj, în faţă, în timp ce aşteptam cinstit să întru într-un magazin.

Nu-i bai, în fond urbanizarea modernă vine cu ce are şi ea mai bun, fie că e vorba de ilogism sau de călărirea bărbatului de către femeie. Însă nu-mi explic, de ce ţinem atât de mult să ne auto-mutilăm când chiar nu avem ce îmbrăca în această sală frumos mirositoare europeană.
Nu mi-a plăcut niciodată drumul dintre Iaşi şi Bucureşti, dincolo de faptul că în inetercity-ul preschimbat în Cenuşăreasa de Săgeată Albastră, de trei luni de zile ascult aceleaşi melodii, în vreme ce oasele îmi întră în burtă de atâta şezut. Vrei nu vrei, admiri peisajul dezolant de pe fereastră: chirpici lângă chirpici şi câmpuri gri, semi-pârjolite, semi-lucrate. Veşnicia s-a născut pe schele, asta cu siguranţă, pentru că altfel n-ar exista atâtea construcţii gen siloz, grânar, dezafectate pe plaiurile carpato-danubiano-pontice. Mda, doamna din faţa mea s-a întors din Bulgaria şi n-a avut timp să-şi inspecteze călcâiele, o face acum, în timp ce dă din cap vârtos pe ritmuri latino, pocnind din degete. Nu pricep până la urmă de de nu-i mulţumeşte în versiune full în tren şi nu le pune şi-o manea?!

Am ratat sărbătorile Iaşului anul acesta, cele care seamănă cu toate sărbătorile la noi, cu iz de mic şi bere. Nu-mi pare deosebit de rău, mi-am completat pofta cu aglomeraţia capitalei şi cu vreo două accidente fără urmări grave pe trecerea de pietoni de la Unirii. Am simţit însă din plin, de luni dimineaţă toate refulările sărbătorii moldave, când se spăla printre picioare trecătorilor pe jos, cu furtunul. „Pardon, domnişoară, unde este aleea îndrăgostiţilor?” Mi se pare o răutate să răspund. Cât de valabil îmi pare gândul lui Shakespeare că lumea este un tatru. Iar mai adecvat şi fără nostalgie, pot extinde că societatea este una bufă, chiar cu tente de grotesc (şi nu doar cea română, dar şi altele, fiecare din perspective diferite), toţi asistând la propria bufoniadă. Nutrim fiecare pentru celălalt o compasiune şi o consternare de a aştepta locuri de muncă în străinătate sau de a vedea cum vor creşte preţurile exorbitant, cu aceeaşi poziţie cu mâinile în sân cum ne-am moştenit-o de la strămoţii „neatârnaţi”.

Pierduţi într-o marionetizare inconştientizată, într-o stare a lucrurilor, vedem cum Diavolul se îmbracă de la Praga sau nu ne mai săturăm de aproape un an de Memoriile unei gheişe, pentru că filmul bate cartea. Pe primul raft la Librăria Humanitas (una dintre, o păstrăm anonimă) lectorul poate achiziţiona Hot Sex – ghid practic. Măcar se citeşte. Facem afaceri cu câinii comunitari – noi îi încredinţăm nemţilor, ei ne dau ponei. Oare câţi Negruţi din faţa blocului meu fac un cal pitic? N-am fost bună la calcule, deci mai bine rămân în elitismul meu filologic, ca într-un măr scuturat ştiind totuşi că nici un ponei nu latră. „Bine, doamna profesoar’, dacă nici un sau nici o sunt atribute nehotărâte, nici e particula negativă, o/un, articol, atunci ce e niciun sau nicio?”

Comunitate, iată-i că vin!
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (2):


inteleg ca ti s-a acrit de re - de zaraza la: 19/11/2006 22:21:50
inteleg ca ti s-a acrit de realitatile si realizarile mioritice, dar ce treaba are asta cu UE? esti pro, esti contra? mi se pare un text scris cu naduf, dar fara inspiratie.

zaraza
#158231 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Sancho Panza la: 02/05/2007 19:35:47
ce gust salciu lasa textul, mai ales in contextul actual, cand habar n-avem de suntem in carutza ori in telegutza.
#192974 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...