Despre…

 delincvenţă
 percepţie socială
 media
 supraevaluarea ratei criminalităţii


Să zicem că nu-i nici un Dumnezeu şi nici un fel de iad şi rai, nu este păcatul, deci nu este rău şi bine. Dar toţi trebuie să recunoaştem că este suferinţă şi plăcere şi că relaţia dintre ele, de cele mai multe ori, ne scapă. De multe ori, urmărind plăcerea, obţinem suferinţă sau, când nu ne aşteptăm, simţim în suflet o uşurare inexplicabilă, ca o odihnă. Toţi oamenii caută plăcerea, până şi masochiştii aleg suferinţa pentru că ea le provoacă plăcere. Nimănui însă nu-i place suferinţa, singurătatea şi boala.
Am putea spune că delincvenţa apare pe fondul acestor trei factori: suferinţă, singurătate şi boală.
Delincvenţa manifestată ca urmare a suferinţei, apare pe fondul acumulării unor frustrări sociale sau psihologice legate de lipsa financiară pentru satisfacerea unor plăceri şi nevoi, lipsa atenţiei din patea celor apropiaţi, teribilism, pentru cresterea “valorii personale” în cadrul grupului din care provine.
În ceea ce priveşte singurătatea, delincvenţa apare pe fondul degradării imaginii de sine a individului în relaţie cu ceilalţi, fapt cauzat în mare măsură de percepţia socială a anumitor indivizi faţă de alte categorii de indivizi sau grupuri sociale (discriminare sexuală, rasială, socială etc.).
Boala, fie că este patologică, fie că este socială, reprezintă un factor de manifestare a delincvenţei, cu repercursiuni asupra percepţiei sociale(mai ales dacă este una socială).
Percepţiile sociale şi autoevaluările indivizilor însumează aşteptări, interese, motivaţii, stări sufleteşti, norme, valori, opţiuni politice, filozofice, religioase, precum şi opinia publică şi de grup şi alte elemente care le pot influenţa într-un fel sau altul.
Un rol deosebit îl are mass-media, prin intermediul căreia se realizează cel mai bine autoevaluarea individului cu societatea. Reclamele pe care le vedem pe stradă, în ziare şi la televizor, toate ne îndeamnă să fim într-un anumit fel, să ne purtăm într-un anumit mod. Altfel, rămânem în afara percepţiei sociale despre putere, încredere sau statut social . Desigur că este o tortură psihologică foarte puternică. Aceasta este şi cauza pentru care unii dintre noi devin delincvenţi. Societatea de azi creşte o generaţie de cumpărători: cumpărători de haine, de computere, de maşini..., dar pe lângă această generaţie, apare inevitabil şi o alta de delincvenţi, pentru că nu toţi ne permitem să fim cumpărători, sau să avem tot ce ne dorim.
Obsesia reuşitei în viaţă pare să fi găsit o rezolvare simplă în vremea noastră: perseverează, impune-te! Cum vrei să te respecte alţii, dacă tu însuţi nu te respecţi? Învinge-ţi timiditatea, cauza tuturor nereuşitelor. Şi astfel, comportamentul oamenilor este orientat de delincvenţă (nu intenţionat, neapărat).
Rata criminalităţii este mai mare sau mai mică în funcţie de aceste presiuni psihologie la care suntem expuşi, iar supraevaluarea ratei criminalităţii nu este decât o cauză a temerii pe care o simţim la producerea oricărui act fie ca este delincvent sau nu , dar care ne zdruncină confortul interior sau stabilitatea socială. Pentru că în percepţia socială au devenit delincvente chiar si acele acte care într-o măsură mai mică sau mai mare sunt în dezacord cu sentimentele nerespectate ale unui grup social(dovadă pedepsele atât de ridicate pentru actele delincvente in ţara noastră).
Percepţia socială asupra delincvenţei se reflectă din prisma formelor sociale în care oamenii trăiesc. Pentru că toţi ne raportăm la lumea exterioară şi încercăm să o îmbinăm cu lumea noastră interioară.
Media, prin mijloacele sale, aproximează într-o măsură mai mare sau mai mică percepţia socială asupra delincvenţei şi de multe ori o orientează spre o anumită perspectivă. Desigur, că există şi o supraevaluare a ratei criminalităţii, datorată configuraţiilor specifice de valori şi trăiri pe spaţii şi categorii sociale.Deşi poate părea identică pentru diferite segmente sociale, percepţia socială nu este, pentru că delincvenţa (indiferent de tipul acesteia) este reprezentată diferit în grupurile sociale din care provine un anumit individ. Supraevaluarea ratei criminalităţii este dată de media ridicată de acte delincvente care se săvârşesc şi stârnesc o percepţie socială negativă sau pozitivă din partea indivizilor faţă de anumite acte delincvente; iar aceasta este influenţată de nivelul cultural, social, de puterea de adaptare a indivizilor la cerinţele societăţii etc.
Am putea spune că percepţia socială asupra delincvenţei este influenţată de subevaluarea sau supraevaluarea ratei criminaliatăţii.
Oamenii au devenit nişte prelungiri ale poftei, şi deşi pofta a învins şi a luat locul minţii, totuşi ne dăm seama că nu-i chiar bine ce facem. Toţi am moştenit această fire, şi cei care cred în Dumnezeu şi cei care nu cred. Altfel, de unde panica individului care săvârşeşte o un act delincvent? Teama că îşi va pierde libertatea, că va răni pe cineva etc...
Oamenii suferă pentru că nu sunt liberi, iar fiecare crede că ştie de ce are nevoie pentru a fi liber. Şi în căutarea libertăţii elimină eventuale piedici( are nevoie de bani si fură dacă nu-i poate obţine imediat şi nu mai are răbdare, ucide o persoană când aceea îl împiedică în realizarea unui scop etc). Încrederea îi este dată de percepţia socială a grupului la care acesta se raportează.