Imi amintesc ziua aceea de decembrie, in care ningea apoteotic...mult prea bacovian, chiar si pentru orasul lui Bacovia. Ma asteptai intr-un apartament sufocat de prea multa vecinatate,pe o strada cu nume de desuet de balada.Aparusei deja in cadrul usii – un chip pe care abia il desluseam... incetosat,din pricina emotiei .Am ascultat Compact.Si acum revad luciul sec al placii de vinil intre degetele tale .Ar fi trebuit sa vorbim mult in ziua aceea, sa spunem cuvinte memorabile,sa ne inlantuim cu gesturi niciodata facute.Nu a fost asa.A fost doar...devenire.
Cand am iesit, cu mirosul tau aspru intiparit in fiecare celula, cu mainile bine ascunse in buzunare, m-a naucit pentru cateva minute desirarea aceea a cerului, in fasii lungi de zapada. Am mers apoi pe strazile surde,aiurea,fara ganduri, intarziind cat mai mult renevirea in cele stiute.

M-am intors, ani mai tarziu, in barul acela ciudat, tapitat cu catifea precum o cutie muzicala. Niste tipi cu tigara in coltul gurii jucau biliard,pardoseala avea urme lipicoase de bauturi dulci.Mesele joase disparusera...si mi-ai aparut pentru o clipa in fata ochilor, alaturi de Mera...cu barba lui subtire si degetele de icoana bizantina. Dar locul era pangarit,povestea noastra se descompunea in miros imbacsit de tigari si de bere.
Iarna aceea s-a arhivat in secvente estompate...un film alb-negru sters pe ici pe colo...ramane doar gustul amar al constientizarii propriei neputinte.Azi nu ne-am recunoaste.Dar poate ca mai ai si tu cate o tresarire bizara si un dulceag sentiment de deja-vu sub lumina unor ninsori indecent de bacoviene.



copyright Adriana Lisandru