te provoaca sa gandesti
| recomandari: | Photoree - The collaborative image recommendation system |
| Ghidoo.ro - Descopera internetul interesant! |
parintii si educatia
de om la: 01/12/2006 18:25:00 modificat la: 08/12/2006 00:07:46voteaza:
Sunt inspirat de o discutie avuta pe Miss Cafenea!
Deci cum va comportati cu parintii? Ii priviti ca pe niste educatori, ocrotitori, prieteni, frati, etc?
Discutati deschis cu ei sau aveti bariere impuse ... de ei, ...de societate, ... de voi?
Deci cum va comportati cu parintii? Ii priviti ca pe niste educatori, ocrotitori, prieteni, frati, etc?
Discutati deschis cu ei sau aveti bariere impuse ... de ei, ...de societate, ... de voi?
comentarii (105):
Pagina:
1
.
2
Parintii... Sunt multe de spu
- de
val87
la: 08/12/2006 07:50:35
Parintii... Sunt multe de spus. Cum poti comunica cu un om care este plecat, mai ales daca iti este parinte? desigur exista bariere de comunicare, chiar daca incerc sa/i spun totul exista bariera de privire, nu o pot privi, simti si asta este o alta bariera. cit despre tata, cind eram mai mica eram foarte vorbareata in deosebi cu el, dar acum, uneori parca nici nu mai am ce discuta. Cert e ca ne vedem foarte rar si asta ma doare.
#161982
comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hei
- de
anisia
la: 08/12/2006 01:46:42
fain subiect ai adus in discutie...
suntem copiii parintilor nostri pana cand isi vor da obstescul sfarsit.
imi amintesc de faza din copilarie, cu bunica-mea si taica-meu, care mi-a relevat acest fapt. avea bunica-mea vreo 70 si taica-meu vreo 40. si intr-o dimineata, il vede batrana ca da sa plece fara caciula pe cap, iarna fiind...nu zici ca ia draga de ea caciula frumos de pe cuier si cu blandete si fermitate i-o indeasa pe cap.. sa nu racesti, baiete...
priveam inmarmurita din pragul usii de la bucatarie si-mi ziceam... ce bine trebuie sa fie sa ai o mamica...
in timp am devenit prietena cu taica-meu. ii spuneam si cele mai mici nimicuri. mai bine zis, il zapaceam la cap cu toate tampeniile:)
la un moment dat, da, am devenit ocrotitoare fata de el. ca imbatranise si devenise el "copilul" meu.
cred ca e un ciclu... cel putin asa vad eu lucrurile. cat suntem mici, ei sunt ingerii nostri. apoi, locurile se inverseaza.nu din rasplata. ci din dragoste.
suntem copiii parintilor nostri pana cand isi vor da obstescul sfarsit.
imi amintesc de faza din copilarie, cu bunica-mea si taica-meu, care mi-a relevat acest fapt. avea bunica-mea vreo 70 si taica-meu vreo 40. si intr-o dimineata, il vede batrana ca da sa plece fara caciula pe cap, iarna fiind...nu zici ca ia draga de ea caciula frumos de pe cuier si cu blandete si fermitate i-o indeasa pe cap.. sa nu racesti, baiete...
priveam inmarmurita din pragul usii de la bucatarie si-mi ziceam... ce bine trebuie sa fie sa ai o mamica...
in timp am devenit prietena cu taica-meu. ii spuneam si cele mai mici nimicuri. mai bine zis, il zapaceam la cap cu toate tampeniile:)
la un moment dat, da, am devenit ocrotitoare fata de el. ca imbatranise si devenise el "copilul" meu.
cred ca e un ciclu... cel putin asa vad eu lucrurile. cat suntem mici, ei sunt ingerii nostri. apoi, locurile se inverseaza.nu din rasplata. ci din dragoste.
~~heh...
- de
Kira Li
la: 09/12/2006 01:12:50
Am avut si eu un parinte plecat... Si era nasol. A ramas o mare lipsa de comunicare.. Si, culmea, din partea parintelui mai mult decat din partea mea, de parca se simtea a fi un parinte vinovat...
Acum nu cred ca ar fi bine sa imi imaginez viata fara ei. Asa cum sunt ei, buni, rai... cred ca de fapt sunt foarte legata de amintirile din tineretea lor si copilaria mea. Erau asa frumosi...
Oare copiii mei ma vor vedea la fel? Sau ma vor iubi macar?
Eu imi iubesc parintii. Si incerc sa nu ii mai judec...
_____________________________________________________________
Nightwatching....
Acum nu cred ca ar fi bine sa imi imaginez viata fara ei. Asa cum sunt ei, buni, rai... cred ca de fapt sunt foarte legata de amintirile din tineretea lor si copilaria mea. Erau asa frumosi...
Oare copiii mei ma vor vedea la fel? Sau ma vor iubi macar?
Eu imi iubesc parintii. Si incerc sa nu ii mai judec...
_____________________________________________________________
Nightwatching....
singurul meu regret
- de
Horia D
la: 08/12/2006 16:48:08
in viata asta: prea putin timp petrecut alaturi de parinti, mai ales acum cand sunt de o varsta destul de inaintata:((
om
- de
Yuki
la: 08/12/2006 17:16:34
Mi-ai luat gandul,si pe mine ma manca o conferinta pe tema asta.
Eu voiam insa sa vorbesc despre demitizarea parintilor, de un fel de cadere a zeilor,de momentul acela tragic din viata oricarui copil cand descopera ca parintii sunt si ei oameni, cu slabiciuni si lipsuri si nu zei atotputernici.
Chiar,cum v-ati simtit atunci cand ati descoperit ca parintii nu pot totul, nu sunt totul,nu stiu totul,si cand filtrul lor de gandire in baza caruia ne formam si care ne influenteaza toata viata,nu e singurul adevarat?
Mie, adult fiind, inca imi e greu sa ma lupt cu asa ceva.
-------------------------------------------------------------
i've often seen a cat without a grin, but a grin without a cat it's the most curious thing i ever saw in all my life!
Yuki
- de
zaraza sc
la: 08/12/2006 23:58:21
Nu-mi aduc aminte sa fi descoperit vreodata ca parintii sint slabi. Se pare ca am fost constienta de la inceput (care inceput, nu stiu...) ca si ei pot gresi.
Nu cumva parintii tai au procedat asa cum se recomanda, sa nu discute probleme de fatza cu copiii? Pina acum am crezut ca asa e bine. Inca o prejudecata??
Ii privesc pe parinti ca pe niste ocrotitori. Dar prea multe discutii nu au fost intre noi. Cu fiica mea incerc sa fiu ca o prietena, in ziua de azi e imperios necesar. Trebuie sa imi inving insa false pudori...
Aici sint nisipuri miscatoare si ne misca pina la lacrimi.
Nu cumva parintii tai au procedat asa cum se recomanda, sa nu discute probleme de fatza cu copiii? Pina acum am crezut ca asa e bine. Inca o prejudecata??
Ii privesc pe parinti ca pe niste ocrotitori. Dar prea multe discutii nu au fost intre noi. Cu fiica mea incerc sa fiu ca o prietena, in ziua de azi e imperios necesar. Trebuie sa imi inving insa false pudori...
Aici sint nisipuri miscatoare si ne misca pina la lacrimi.
yuki
- de
onutza
la: 09/12/2006 12:42:08
pe baza filtrlor de gandire ale parintilor ne formam in prima copilarie si alea sunt singurele" adevarate" pentru noi.
ele pot fi bune sau pot fi limitatoare.
mi-am recunoscut de curand convingeri limitatoare inoculate de parinti. intentia lor a fost buna: sa ma fereasca de raul acestei lumi. cred ca toti parintii au intentii pozitive in legatura cu copiii lor. problema este cum materializeaza aceste intentii...
vorbeam cu o prietena care de curand a descoperit ca modelul tatalui ei este atat de puternic, incat orice barbat care se apropie de ea, este comparat inevitabil cu tatal. mi se pare un exemplu bun pentru modul in care chiar o relatie buna cu parintii , te poate limita ca adult.
---------------------------------------------------------------------
libertatea este dincolo de zidurile pe care noi insine ni le ridicam
ele pot fi bune sau pot fi limitatoare.
mi-am recunoscut de curand convingeri limitatoare inoculate de parinti. intentia lor a fost buna: sa ma fereasca de raul acestei lumi. cred ca toti parintii au intentii pozitive in legatura cu copiii lor. problema este cum materializeaza aceste intentii...
vorbeam cu o prietena care de curand a descoperit ca modelul tatalui ei este atat de puternic, incat orice barbat care se apropie de ea, este comparat inevitabil cu tatal. mi se pare un exemplu bun pentru modul in care chiar o relatie buna cu parintii , te poate limita ca adult.
---------------------------------------------------------------------
libertatea este dincolo de zidurile pe care noi insine ni le ridicam
yuki
- de
maan
la: 09/12/2006 11:42:37
Chiar,cum v-ati simtit atunci cand ati descoperit ca parintii nu pot totul, nu sunt totul,nu stiu totul,si cand filtrul lor de gandire in baza caruia ne formam si care ne influenteaza toata viata,nu e singurul adevarat?
mi-am luat in dinti chestia aia (ca nu-i pot zice curaj) si-am zburat pentru prima data ...ma rog, zburatacit!:)
mi-am luat in dinti chestia aia (ca nu-i pot zice curaj) si-am zburat pentru prima data ...ma rog, zburatacit!:)
mah
- de
maan
la: 09/12/2006 11:47:42
mama e cea mai delicata fiinta pe care-o stiu si-n consecinta nu discut cu ea decat la luciul apei.
daca ele exista, nu-i spun decat lucruri frumoase pe care stiu ca si-ar dori sa le afle.
cu tata a fost mereu complicat.
el le stie pe celelalte, fara sa i le spun.
in fapt...
- de
Danuzza Moldovan
la: 10/12/2006 11:26:17
... in fapt... nu reusim niciodata sa-i criticam (pe parinti)... si desi ne detasam de ei, desi ii vedem din exterior si cu alti ochi decat cei a i unui copil... totusi... ii lasam mereu pe pozitii inalte... l gasim mereu scuze... e dureros, e drept, sa afli ca parintii nu sunt perfecti... si e dureros pentru ca, implicit, daca ei nu sunt perfecti nici noi nu putem fi perfecti... pentru ca din imperfectiunea lor crestem... poate ca asta este ceea ce ne infricoseaza... ca nu facem sau ca nu putem face totul.
... dar gasesc ca dincolo de toate aceste ganduri umbroase se ascunde scopul existentei... a gresi... a gresi e a trai... (il faut pas exagerer comme même :) ...
a fi imperfect e o modalitate de-a fi original... de-a fi TU (impersonal). Aici castigam...
Si inca ceva: iubim oamenii tocmai pentru aceste imperfectiuni... ale lor...
Ce poate fi mai...
DanaM
... dar gasesc ca dincolo de toate aceste ganduri umbroase se ascunde scopul existentei... a gresi... a gresi e a trai... (il faut pas exagerer comme même :) ...
a fi imperfect e o modalitate de-a fi original... de-a fi TU (impersonal). Aici castigam...
Si inca ceva: iubim oamenii tocmai pentru aceste imperfectiuni... ale lor...
Ce poate fi mai...
DanaM
Este interesant sa observ ca
- de
om
la: 10/12/2006 04:09:42
Este interesant sa observ ca din unele comentarii se desprinde o educatie luminata de aura totipotenta a parintilor, dar culmea, in acelasi timp voi cautati sa fiti un pic mai "umani" (nestralucitori) cu copii vostri. Cu alte cuvinte parca ati schimba "traditia" educatiei....cu toate ca se spune asa cum ai vazut in casa, asa o sa faci si tu cu ai tai ;))
Din punctul meu de vedere, mitizarea parintilor mi se pare o forma de...raceala si nesiguranta din partea...lor ;)). Si in plus, se ajunge la o criza/dezorientare/prabusire a universului copilaresc atunci cand "l-am simtit cum pica, sub umarul meu stang" (era un cantec de la Cenaclul flacara "unde va duceti puteri parintesti" ). Banuiesc ca trauma este destul de puternica.
Parintii mei au fost/sunt pt mine toate: prieteni, parinti, frati, autoritati, iar schimbarea de la o "melodie" la alta se face intotdeauna prin schimbarea tonului si eventual o explicatie (atunci cand eram mai batut in cap si nu intelegeam din prima ;). Am incredere in ei tocmai pt ca sunt umani si-mi dau "doar" tot ce pot ei...nu mi-au spus niciodata "faci asa pt ca eu iti sunt parinte", in schimb mi-au spus atunci cand a fost cazul: nu stiu, hai sa cautam impreuna cel mai bun raspuns pt tine.
nota: NU neg nici o clipa si nu fac nici o discriminare dintre modurile de iubire a parintilor fata de copiii si a copiilor fata de parinti...dezbat doar educatia cu parul sau fara, acceptarea limitarii temporare din cauza unei pudori exagerate, etc
----------------------------------------------------------
scot la licitatie acest spatiu publicitar de...semnatura ;))
Din punctul meu de vedere, mitizarea parintilor mi se pare o forma de...raceala si nesiguranta din partea...lor ;)). Si in plus, se ajunge la o criza/dezorientare/prabusire a universului copilaresc atunci cand "l-am simtit cum pica, sub umarul meu stang" (era un cantec de la Cenaclul flacara "unde va duceti puteri parintesti" ). Banuiesc ca trauma este destul de puternica.
Parintii mei au fost/sunt pt mine toate: prieteni, parinti, frati, autoritati, iar schimbarea de la o "melodie" la alta se face intotdeauna prin schimbarea tonului si eventual o explicatie (atunci cand eram mai batut in cap si nu intelegeam din prima ;). Am incredere in ei tocmai pt ca sunt umani si-mi dau "doar" tot ce pot ei...nu mi-au spus niciodata "faci asa pt ca eu iti sunt parinte", in schimb mi-au spus atunci cand a fost cazul: nu stiu, hai sa cautam impreuna cel mai bun raspuns pt tine.
nota: NU neg nici o clipa si nu fac nici o discriminare dintre modurile de iubire a parintilor fata de copiii si a copiilor fata de parinti...dezbat doar educatia cu parul sau fara, acceptarea limitarii temporare din cauza unei pudori exagerate, etc
----------------------------------------------------------
scot la licitatie acest spatiu publicitar de...semnatura ;))
onutza
- de
zaraza
la: 10/12/2006 04:44:47
vorbeam cu o prietena care de curand a descoperit ca modelul tatalui ei este atat de puternic, incat orice barbat care se apropie de ea, este comparat inevitabil cu tatal. </I>
credeam ca asta se aplica la orice femeie. nu mai stiu unde am citit.
in fine, la mine se aplica sigur. taica-meu a avut bafta sa fie un om aproape perfect, pe care-l place absolut toata lumea, de la plante, gaini, caini, pana la amicii mei cei mai rebeli, care uimitor, desi refuzau pe toata lumea, gaseau in taica-meu oaza de pe care o cautau. era efectiv frustrant sa sesizez ca amicii mei masculi erau mai indragostiti de taica-meu decat de mine. asa ca nu-i de mirare ca e un puternic termen de comparatie pentru toata suflarea masculina. si cu regret tre' sa recunosc ca n-am intalnit inca un mascul care sa se ridice deasupra lui. (sper sa nici nu mai intalnesc, caci asta ar insemna un adevarat dezastru pentru intregul esafodaj construit pana acuma).
zaraza
credeam ca asta se aplica la orice femeie. nu mai stiu unde am citit.
in fine, la mine se aplica sigur. taica-meu a avut bafta sa fie un om aproape perfect, pe care-l place absolut toata lumea, de la plante, gaini, caini, pana la amicii mei cei mai rebeli, care uimitor, desi refuzau pe toata lumea, gaseau in taica-meu oaza de pe care o cautau. era efectiv frustrant sa sesizez ca amicii mei masculi erau mai indragostiti de taica-meu decat de mine. asa ca nu-i de mirare ca e un puternic termen de comparatie pentru toata suflarea masculina. si cu regret tre' sa recunosc ca n-am intalnit inca un mascul care sa se ridice deasupra lui. (sper sa nici nu mai intalnesc, caci asta ar insemna un adevarat dezastru pentru intregul esafodaj construit pana acuma).
zaraza
?
- de
maan
la: 10/12/2006 09:48:14
orice barbat care se apropie de ea, este comparat inevitabil cu tatal.
froid, nenicule, freud!
froid, nenicule, freud!
om
- de
maan
la: 10/12/2006 09:56:17
invidiez rar oameni.
in urma comentariului de mai jos, esti una dintre exceptii.
in urma comentariului de mai jos, esti una dintre exceptii.
zaraza
- de
onutza
la: 10/12/2006 13:42:50
am sa zic acum ca si maan lui om: te invidiez.pentru faptul ca ai un asemenea tata. oricum si inconstient cautam tiparul patern.
n-am avut parte de un asemenea tata, desi l-am dorit. dar este cu siguranta cel mai bun tata pe care il puteam avea.:)
pe prietena mea, faptul ca nu gaseste un barbat asemanator tatalui ei o dezarmeaza, o face ca esafodajul pe care este tatal ei sa fie si mai sus, iar pe ceilalti barbati sa-i trateze ca pe niste sarmani....fapt ce nu o prea incanta.
---------------------------------------------------------------------
libertatea este dincolo de zidurile pe care noi insine ni le ridicam
n-am avut parte de un asemenea tata, desi l-am dorit. dar este cu siguranta cel mai bun tata pe care il puteam avea.:)
pe prietena mea, faptul ca nu gaseste un barbat asemanator tatalui ei o dezarmeaza, o face ca esafodajul pe care este tatal ei sa fie si mai sus, iar pe ceilalti barbati sa-i trateze ca pe niste sarmani....fapt ce nu o prea incanta.
---------------------------------------------------------------------
libertatea este dincolo de zidurile pe care noi insine ni le ridicam
om
- de
Yuki
la: 10/12/2006 12:18:47
Mitizarea parintilor se face involuntar;nu-mi spne ca la 3 ani cand plangeai ca nu-ti da Ionel mingea nu venea mama si de lua in brate si te alina si te facea sa uiti. Cand n-a mai mers smecheria ai inteles ca ei nu pot face orice; demitizarea poate aparaea la orice varsta si ea e tragica orice ai face.
Si nu-mi spune ca atunci cand le-ai adus acasa pe fata cu care voiai sa te insori n-a contat privirea de aprobare din ochii lor ( chiar daca in definitiv te-ai fi insurat cu cine-ti place tie,si nu lor).
Nu intelege gresit,am crescut intr-un mediu foarte ' democratic', casa a lor mei reprezinta pentru mine libertatea absoluta, dar in acelasi tip exista niste limite peste care nu pot sa trec( stiu ca suna paradoxal ce spun, dar are si logica daca stam bine sa ne gandim).
nota:subscriu si eu la invidia lui maan.
-------------------------------------------------------------
i've often seen a cat without a grin, but a grin without a cat it's the most curious thing i ever saw in all my life!
Si nu-mi spune ca atunci cand le-ai adus acasa pe fata cu care voiai sa te insori n-a contat privirea de aprobare din ochii lor ( chiar daca in definitiv te-ai fi insurat cu cine-ti place tie,si nu lor).
Nu intelege gresit,am crescut intr-un mediu foarte ' democratic', casa a lor mei reprezinta pentru mine libertatea absoluta, dar in acelasi tip exista niste limite peste care nu pot sa trec( stiu ca suna paradoxal ce spun, dar are si logica daca stam bine sa ne gandim).
nota:subscriu si eu la invidia lui maan.
-------------------------------------------------------------
i've often seen a cat without a grin, but a grin without a cat it's the most curious thing i ever saw in all my life!
mai fericitilor
- de
mazariche
la: 10/12/2006 13:42:50
Sa punem in discutie cazul:un tata nesigur, alcoolic, violent si o mama nesigura, instabila, victimizindu-se cu un soi de voluptate.Mai au loc doi copii in viata lor?Sa mai zicem ca cel mare isi adora mama si o suie pe un piedestal mai inalt ca propria viata.Cel mic e mai realist si gaseste cai sa traiasca realitatea asa cum e.Anii trec, copiii se maturizeaza si isi indeamna mama sa iasa din cosmar.Divorteaza si la putin timp tatal se autodistruge si moare parasit de toti.Copiii au la randul lor copii.Au familii normale pe care lupta sa le mentina asa.Propria mama ii ajuta sa-si creasca copii.S-ar lipsi bucurosi.Dar nici nu au inima sa o dea la o parte.Trebuie sa traiasca cu vinovatia de a se fi lepadat de tata ca de un brat cangrenos.Si nu se vorbeste de funie in casa spinzuratului.Iar pentru propriii copii sunt de parere ca parintii trebuie sa fie in primul rand parinti, apoi ceea ce isi doresc copiii lor sa fie.
#162469, de Yuki
- de
om
la: 10/12/2006 17:47:25
"...dar in acelasi tip exista niste limite peste care nu pot sa trec( stiu ca suna paradoxal ce spun, dar are si logica daca stam bine sa ne gandim)." = hei Yuki, tocmai asta este topicul: care sunt limitele? si eventual de ce ;))
-o sa raspund la intrebarile tale: (i) despre "smecheria copilareasca", se pare ca am incercat, dar nu a dat roade la mine :(( (ii) despre fete, eu nu ceream aprobare, ceream discutii din unghiuri de vedere diferite, aprobarile mi le dadeam eu ;))
-mai este cineva (scuze, dar nu am retinut nick-ul. Am retinut numai titlul comentariului "fericitilor"-sau cam asa ceva) care a dat un exemplul despre o familie cu probleme...din punctul meu de vedere nu ma intereseaza analiza acelor parinti. Sunt mai mult interesat cum au perceput/inteles copii situatia si cum se comporta ei insasi la radul lor cu copii lor ;)). Oare nu isi reproseaza ca nu au intervenit mai devreme in "problema" parintilor lor? Ce i-a oprit?: frica?, rusinea?, mitizarea parintilor (adica tot ceea ce fac ei este litera de lege)? Nota: nu discut fericirea/nefericirea (care oricum sunt relative: unul insetat este fericit si cu o mica cana de apa;) sau analiza relatiilor dintre parinti! Discut daca copii trebuie sa participe activ la viata de familie (inclusiv a parintilor)...sau trebuie doar sa receptioneze invatatura (u sau fara ghilimele).
----------------------------------------------------------
scot la licitatie acest spatiu publicitar de...semnatura ;))
-o sa raspund la intrebarile tale: (i) despre "smecheria copilareasca", se pare ca am incercat, dar nu a dat roade la mine :(( (ii) despre fete, eu nu ceream aprobare, ceream discutii din unghiuri de vedere diferite, aprobarile mi le dadeam eu ;))
-mai este cineva (scuze, dar nu am retinut nick-ul. Am retinut numai titlul comentariului "fericitilor"-sau cam asa ceva) care a dat un exemplul despre o familie cu probleme...din punctul meu de vedere nu ma intereseaza analiza acelor parinti. Sunt mai mult interesat cum au perceput/inteles copii situatia si cum se comporta ei insasi la radul lor cu copii lor ;)). Oare nu isi reproseaza ca nu au intervenit mai devreme in "problema" parintilor lor? Ce i-a oprit?: frica?, rusinea?, mitizarea parintilor (adica tot ceea ce fac ei este litera de lege)? Nota: nu discut fericirea/nefericirea (care oricum sunt relative: unul insetat este fericit si cu o mica cana de apa;) sau analiza relatiilor dintre parinti! Discut daca copii trebuie sa participe activ la viata de familie (inclusiv a parintilor)...sau trebuie doar sa receptioneze invatatura (u sau fara ghilimele).
----------------------------------------------------------
scot la licitatie acest spatiu publicitar de...semnatura ;))
!
- de
maan
la: 10/12/2006 18:54:48
Iar pentru propriii copii sunt de parere ca parintii trebuie sa fie in primul rand parinti, apoi ceea ce isi doresc copiii lor sa fie.
am sa pastrez asta!
am sa pastrez asta!
Om
- de
zaraza sc
la: 10/12/2006 23:43:11
La inceput am crezut ca e vorba de cintecul de unde ii "cintam" (n-am voce) fetitei mele la culcare refrenul: "Mama te leagana, vegheaza tata..." Dar nu e de acolo, e vorba de poezia pusa pe muzica: "Lacrimi pentru tatal invins." Amindoua sint frumoase...
Aici sint nisipuri miscatoare si ne misca pina la lacrimi.
Aici sint nisipuri miscatoare si ne misca pina la lacrimi.
om
- de
Yuki
la: 11/12/2006 12:11:25
furata de propriile mele ganduri am uitat ca asta e conferinta ta si de topicul propus de tine :P
Care sunt limitele...hm,nu cred ca sunt universal valabile in toate familiile,in unele e permis mai putin,in altele mai mult. Ideal ar fi, da, sa se discute totul cu copilul,sa i se explice cum si de ce ( potrivit varstei), dar copilul trebuie sa stie si ca exista anumite lucruri peste care nu poate trece,prea multa libertate strica la inceput,pentru ca nu stii ce sa faci cu ea;nu poti sa tratezi copilul ca pe un adult, sa ai pretentia sa inteleaga tot,copilul vrea si nu intelege mereu, de aceea uneori, argumentul " pentru ca asa trebuie" este indicat.
De curand am descoperit limite noi in relatia parinti-copii,dar fiind prea personale, nu pot discuta public despre ele.
-------------------------------------------------------------
i've often seen a cat without a grin, but a grin without a cat it's the most curious thing i ever saw in all my life!
Care sunt limitele...hm,nu cred ca sunt universal valabile in toate familiile,in unele e permis mai putin,in altele mai mult. Ideal ar fi, da, sa se discute totul cu copilul,sa i se explice cum si de ce ( potrivit varstei), dar copilul trebuie sa stie si ca exista anumite lucruri peste care nu poate trece,prea multa libertate strica la inceput,pentru ca nu stii ce sa faci cu ea;nu poti sa tratezi copilul ca pe un adult, sa ai pretentia sa inteleaga tot,copilul vrea si nu intelege mereu, de aceea uneori, argumentul " pentru ca asa trebuie" este indicat.
De curand am descoperit limite noi in relatia parinti-copii,dar fiind prea personale, nu pot discuta public despre ele.
-------------------------------------------------------------
i've often seen a cat without a grin, but a grin without a cat it's the most curious thing i ever saw in all my life!
###
- de
Baloo_
la: 11/12/2006 15:02:59
Sa-i privesc ca si educatori, ocrotitori sunt prea mare.
Ii privesc ca si pe parinti. Incredere reciproca deplina in lauda, critica, intentii, dorinte. Asa departe nu sunt nici cu fratii, nici cu prietenii. Cu amandoua categorii se intampla sa am si de impartit, ce face diferenta.
_________________________________________
Twin Peaks : " Bufnita nu este ceea ce pare ... "
Ii privesc ca si pe parinti. Incredere reciproca deplina in lauda, critica, intentii, dorinte. Asa departe nu sunt nici cu fratii, nici cu prietenii. Cu amandoua categorii se intampla sa am si de impartit, ce face diferenta.
_________________________________________
Twin Peaks : " Bufnita nu este ceea ce pare ... "
yuki
- de
onutza
la: 11/12/2006 15:59:39
intr-adevar limitele difera de la familie la familie. parintii mai tineri tind sa largeasca aceste limite, ceea ce este un lucru bun.
copilul intelege tot ce i se explica, doar ca am impresia ca de la anumite discutii trebuie inlaturat.si aici ma gandesc la o mama care i-a spus fiicei ca are amant si-au si petrecut vacante impreuna. nu-i ok pentru copil. urmarile deja incep sa apara.ideea mamei era ceva de genul: decat sa afle de la altcineva, mai bine de la mine; ii arat cata incredere investesc in ea;ma demitizez.
cu ce pret?
---------------------------------------------------------------------
libertatea este dincolo de zidurile pe care noi insine ni le ridicam
copilul intelege tot ce i se explica, doar ca am impresia ca de la anumite discutii trebuie inlaturat.si aici ma gandesc la o mama care i-a spus fiicei ca are amant si-au si petrecut vacante impreuna. nu-i ok pentru copil. urmarile deja incep sa apara.ideea mamei era ceva de genul: decat sa afle de la altcineva, mai bine de la mine; ii arat cata incredere investesc in ea;ma demitizez.
cu ce pret?
---------------------------------------------------------------------
libertatea este dincolo de zidurile pe care noi insine ni le ridicam
cum ii privesc pe parinti?
- de
zeroita
la: 11/12/2006 15:59:47
acum, parinte la rindul meu, aproape cu evlavie.ma intreb cum au reusit sa creasca 4 copii cind eu, cu numai doi sint mereu contracronometru.
Tata? din pacate pentru sotul meu, ca pentru cei mai multi soti cred, el a fost modelul.Corect, cinstit pina la fanatism aproape.
Iar mama......hmmmmmmm.......in ciuda unei gafe care pentru orasul in care traiam a luat proportii hollywoodiene e tot mama.
Am avut noroc pot spune si desi nu ni s-au trasat niciodata limite clare le-am stiut cu totii.
Au avut in cresterea si educarea noastra sprijinul bunicilor care, cred ca pot fi pusi pe acelasi plan cu parintii in cazul meu. sau poate chiar intr-o ierarhie nescrisa, bunicii ar fi lideri.
Ca o concluzie, cred ca ii privesc ca pe niste prieteni,stiu sigur ca, orice am face putem "da fuga la ei". Vom gasi oricind intelegere. Modele, nu, in ciuda iubirii care le-o port.
Poate parte a unui tip de esec in viata , a fost, in ceea ce ma priveste, lipsa unui model, a unui maestru.
Tata? din pacate pentru sotul meu, ca pentru cei mai multi soti cred, el a fost modelul.Corect, cinstit pina la fanatism aproape.
Iar mama......hmmmmmmm.......in ciuda unei gafe care pentru orasul in care traiam a luat proportii hollywoodiene e tot mama.
Am avut noroc pot spune si desi nu ni s-au trasat niciodata limite clare le-am stiut cu totii.
Au avut in cresterea si educarea noastra sprijinul bunicilor care, cred ca pot fi pusi pe acelasi plan cu parintii in cazul meu. sau poate chiar intr-o ierarhie nescrisa, bunicii ar fi lideri.
Ca o concluzie, cred ca ii privesc ca pe niste prieteni,stiu sigur ca, orice am face putem "da fuga la ei". Vom gasi oricind intelegere. Modele, nu, in ciuda iubirii care le-o port.
Poate parte a unui tip de esec in viata , a fost, in ceea ce ma priveste, lipsa unui model, a unui maestru.
om
- de
mazariche
la: 11/12/2006 20:29:02
N-am vrut sa ma abat de la subiect.Fiecare dintre noi ne vedem, tratam si judecam propriii parinti dupa experienta personala si nu dupa cum stim ca ar fi corect.Tema e imposibil de discutat altfel decat in mod dureros de subiectiv.Imi privesc parintii cu intelegere acum, de la distanta maturitatii.Dar cine nu si-a dorit in adolescenta sa fuga de acasa si cine,ca tanar parinte nu si- a judecat parintii pentru greselile din propria educatie.Sa fim seriosi, inainte de barierele impuse de ei , de societate sau de noi se afla cele care s-au creat in timp, in evolutia familiei de provenienta.Imi vine greu sa cred ca exista familie din"vechiul regim"fara subiecte tabu.In zilele noastre lucrurile stau putin diferit, dar nu peste tot, nu-i asa?
#162755, de mazariche
- de
om
la: 11/12/2006 21:54:02
te rog sa nu ma intelegi gresit! Chiar am pus cateva "note" prin postarile mele in care am specificat ca nu analizam iubirea parintilor fara de copii si vice-versa. Nici nu analizam o cale BUNA sau neBUNA copil-parinte:)).
Doar cautam sa vedem cat ne da "mana" sa discutam cu parintii si eventual de ce atat sau de ce doar atat?
Discutia este deschisa la orice: bani, sfaturi, sex, comentarii contradictorii sau nu, filozofie de viata, etc!
----------------------------------------------------------
scot la licitatie acest spatiu publicitar de...semnatura ;))
Doar cautam sa vedem cat ne da "mana" sa discutam cu parintii si eventual de ce atat sau de ce doar atat?
Discutia este deschisa la orice: bani, sfaturi, sex, comentarii contradictorii sau nu, filozofie de viata, etc!
----------------------------------------------------------
scot la licitatie acest spatiu publicitar de...semnatura ;))
blabla
- de
Guinevere
la: 11/12/2006 22:37:45
anulat. balbaiala.
onutza
- de
Guinevere
la: 11/12/2006 22:45:07
ma gandesc la o mama care i-a spus fiicei ca are amant si-au si petrecut vacante impreuna. nu-i ok pentru copil. urmarile deja incep sa apara.ideea mamei era ceva de genul: decat sa afle de la altcineva, mai bine de la mine; ii arat cata incredere investesc in ea;ma demitizez.
cu ce pret?
Nu decizia de a-i spune e gresita, dupa mine, ci exemplul de ipocrizie pe care tipa il da. Oricum copilul ar afla de la altii, aici avea dreptate. Ce zice ea e ca-i OK sa-si minta tatal si ca integritatea e optionala.
Mai prost e ca fetita aceea vede o mama incapabila sa ia o decizie si un tata caruia i se aplica un respect subred sau ioc. Nu adevarul si nici indragosteala nu-i problema, ci cultivarea slabiciunilor in copii, cu justificari convenabile de doi lei.
Just turn left at Greenland...
cu ce pret?
Nu decizia de a-i spune e gresita, dupa mine, ci exemplul de ipocrizie pe care tipa il da. Oricum copilul ar afla de la altii, aici avea dreptate. Ce zice ea e ca-i OK sa-si minta tatal si ca integritatea e optionala.
Mai prost e ca fetita aceea vede o mama incapabila sa ia o decizie si un tata caruia i se aplica un respect subred sau ioc. Nu adevarul si nici indragosteala nu-i problema, ci cultivarea slabiciunilor in copii, cu justificari convenabile de doi lei.
Just turn left at Greenland...
era odata
- de
maan
la: 12/12/2006 11:08:22
o femeie care harnea un copil...ii dadea adica cate-o felie de paine cu ceva, ori de cate ori ala micu' ii batea-n poarta.
si-i mai dadea coca-cola, borala aia de suc(!) ...stia ca nu-i bun pentru copii, da' era atata fericire-n ochii lui, dupa ce se lingea pe botic,facea sa vezi!
parintii-i erau betivi si mama, in plus, bolnava de tuberculoza.
sunt convinsa ca 'educatia' se facea acolo la ei cu bastonul sau cu o crasa indiferenta.
totusi!
copilul ala spunea 'multumesc' dupa fiecare inghititura, iar cand a primit o data un borcan cu ciorba pentru acasa, l-a adus a doua zi inapoi, spalat bine, si-a spus iar multumesc.
unde-o fi modelul parintesc, ma-ntreb?
si-i mai dadea coca-cola, borala aia de suc(!) ...stia ca nu-i bun pentru copii, da' era atata fericire-n ochii lui, dupa ce se lingea pe botic,facea sa vezi!
parintii-i erau betivi si mama, in plus, bolnava de tuberculoza.
sunt convinsa ca 'educatia' se facea acolo la ei cu bastonul sau cu o crasa indiferenta.
totusi!
copilul ala spunea 'multumesc' dupa fiecare inghititura, iar cand a primit o data un borcan cu ciorba pentru acasa, l-a adus a doua zi inapoi, spalat bine, si-a spus iar multumesc.
unde-o fi modelul parintesc, ma-ntreb?
modelul parintesc?
- de
irma
la: 12/12/2006 13:03:40
eu cred cu tarie ca, primul impuls, este sa platesti cu aceeasi moneda.
_________________________________________________________
mintea umana e ca o parasuta :))
_________________________________________________________
mintea umana e ca o parasuta :))
#162938, de maan
- de
Baloo_
la: 12/12/2006 20:10:37
unde-o fi modelul parintesc, ma-ntreb?
Apare el mai tarziu.
Pana atunci educator e instinctul de supravietuire.
_________________________________________
Twin Peaks : " Bufnita nu este ceea ce pare ... "
Apare el mai tarziu.
Pana atunci educator e instinctul de supravietuire.
_________________________________________
Twin Peaks : " Bufnita nu este ceea ce pare ... "
irma
- de
Yuki
la: 12/12/2006 13:59:44
"eu cred cu tarie ca, primul impuls, este sa platesti cu aceeasi moneda."----poftim?! Cum vine asta?
-------------------------------------------------------------
i've often seen a cat without a grin, but a grin without a cat it's the most curious thing i ever saw in all my life!
-------------------------------------------------------------
i've often seen a cat without a grin, but a grin without a cat it's the most curious thing i ever saw in all my life!
yuki
- de
irma
la: 12/12/2006 14:22:09
ce parte n-ai inteles?
_________________________________________________________
mintea umana e ca o parasuta :))
_________________________________________________________
mintea umana e ca o parasuta :))
Isabella Allende
- de
om
la: 12/12/2006 21:07:37
a spus intr-un interviu ca a abordat aproape toate genurile literare si ca doar dupa moartea mamei ei o sa incerce si literatura erotica.
Despre morti numai de bine, pt ca nu exista rusine post-mortem ;))
----------------------------------------------------------
scot la licitatie acest spatiu publicitar de...semnatura ;))
Despre morti numai de bine, pt ca nu exista rusine post-mortem ;))
----------------------------------------------------------
scot la licitatie acest spatiu publicitar de...semnatura ;))
irma
- de
Yuki
la: 12/12/2006 22:07:10
asta cu paltitul cu aceeasi moneda, cui si de ce platim?
-------------------------------------------------------------
i've often seen a cat without a grin, but a grin without a cat it's the most curious thing i ever saw in all my life!
-------------------------------------------------------------
i've often seen a cat without a grin, but a grin without a cat it's the most curious thing i ever saw in all my life!
maan
- de
Guinevere
la: 13/12/2006 00:12:51
unde-o fi modelul parintesc, ma-ntreb
Drept, nu-i musai sa fie. Dar e ca la ruleta ruseasca, mai bine nu joci la tampla aluia mic.
De-i numai tampla mea in joc, ce mare lucru-o floare rosie dupa ureche? :o)
Just turn left at Greenland...
Drept, nu-i musai sa fie. Dar e ca la ruleta ruseasca, mai bine nu joci la tampla aluia mic.
De-i numai tampla mea in joc, ce mare lucru-o floare rosie dupa ureche? :o)
Just turn left at Greenland...
yuki
- de
irma
la: 13/12/2006 09:58:59
postarea mea era un "raspuns" la istorioara spusa de maan.
cu alte cuvinte, mai late, puteam sa zic ca: daca tratezi un om cu respect, dragoste si intelegere cel mai probabil este ca el sa se poarte cu tine la fel, indiferent care-i mediul in care s-a format el.
acum se intelege? :)
_________________________________________________________
mintea umana e ca o parasuta :))
cu alte cuvinte, mai late, puteam sa zic ca: daca tratezi un om cu respect, dragoste si intelegere cel mai probabil este ca el sa se poarte cu tine la fel, indiferent care-i mediul in care s-a format el.
acum se intelege? :)
_________________________________________________________
mintea umana e ca o parasuta :))
ursule
- de
maan
la: 13/12/2006 10:13:34
sa stii ca mi-a fost dat sa intalnesc o femeie care-a cunoscut, in copilarie, cam acelasi gen de educatie ca cel descris tot de mine mai jos.
azi e un om admirabil, parintele care-as vrea cu disperare sa fiu.
poate-ar fi trebuit sa spun povestea ei.
ma-ntrebam daca modelul parintesc poate functiona si ca exemplu de "asa nu!"...
azi e un om admirabil, parintele care-as vrea cu disperare sa fiu.
poate-ar fi trebuit sa spun povestea ei.
ma-ntrebam daca modelul parintesc poate functiona si ca exemplu de "asa nu!"...
#163136, de maan
- de
Baloo_
la: 13/12/2006 20:36:03
Daca e sa mai dupa belitu' de Freud, "modelul parintesc" lasa subconstientului urme adanci. Ies la suprafata abia spre maturitate. Mai departe ar fi chestie de inteligenta. Sunt doua alternative :
- se repeta modelul => viata usoara prin copiere, dar scarboasa;
- se invata din el => viata condusa de durere si frustrari, dar frumoasa.
ma-ntrebam daca modelul parintesc poate functiona si ca exemplu de "asa nu!"...
Raspunsul e DA! Functioneaza, dar ramane toata viata "modelul parintesc" in fata ochilor. Uneori ca o obsesie.
P.S. Eu am incercat sa invat.
_________________________________________
Twin Peaks : " Bufnita nu este ceea ce pare ... "
- se repeta modelul => viata usoara prin copiere, dar scarboasa;
- se invata din el => viata condusa de durere si frustrari, dar frumoasa.
ma-ntrebam daca modelul parintesc poate functiona si ca exemplu de "asa nu!"...
Raspunsul e DA! Functioneaza, dar ramane toata viata "modelul parintesc" in fata ochilor. Uneori ca o obsesie.
P.S. Eu am incercat sa invat.
_________________________________________
Twin Peaks : " Bufnita nu este ceea ce pare ... "
maan
- de
mazariche
la: 13/12/2006 20:36:03
Cu siguranta.Posibil chiar sa impuna niste axe mult mai bine definite decat o educatie "clasica".Ne iubim copiii, suntem toleranti atat cat trebuie si intransigenti cand e cazul.Cati dintre noi se pot lauda ca roadele educatiei lor vor fi fara cusur?
maan
- de
onutza
la: 13/12/2006 20:36:03
ma-ntrebam daca modelul parintesc poate functiona si ca exemplu de "asa nu!"...
cred ca da.cel putin in exemplul pe care l-am dat eu, copila aia nu isi doreste sa fie ca mama ei. acum...doar viata va arata daca va reusi asta.
dar cunosc si adulti care au facut eforturi sa NU fie ca parintii lor.
---------------------------------------------------------------------
libertatea este dincolo de zidurile pe care noi insine ni le ridicam
cred ca da.cel putin in exemplul pe care l-am dat eu, copila aia nu isi doreste sa fie ca mama ei. acum...doar viata va arata daca va reusi asta.
dar cunosc si adulti care au facut eforturi sa NU fie ca parintii lor.
---------------------------------------------------------------------
libertatea este dincolo de zidurile pe care noi insine ni le ridicam
irma
- de
Yuki
la: 13/12/2006 19:31:00
da:D
-------------------------------------------------------------
i've often seen a cat without a grin, but a grin without a cat it's the most curious thing i ever saw in all my life!
-------------------------------------------------------------
i've often seen a cat without a grin, but a grin without a cat it's the most curious thing i ever saw in all my life!
onutzei
- de
maan
la: 14/12/2006 09:58:46
dar cunosc si adulti care au facut eforturi sa NU fie ca parintii lor.
tu crezi ca apucaturile proaste se mostenesc?
tata a fumat toata viata si totusi eu n-am facut niciun efort ca sa nu fumez, din simplul motiv ca n-am simtit nevoia de fum in piept.
de temperament is sigura!
eforturile de-a nu (mai) fi sunt de fiecare data sortite esecului.
nu tre sa incerci sa fii altfel - ca-i imposibil! - ci sa-ti dezvolti acele trasaturi pe care le consideri demne sau cat mai aproape de ideea de 'parinte perfect', sau de Om, daca-i sa generalizez.
tu crezi ca apucaturile proaste se mostenesc?
tata a fumat toata viata si totusi eu n-am facut niciun efort ca sa nu fumez, din simplul motiv ca n-am simtit nevoia de fum in piept.
de temperament is sigura!
eforturile de-a nu (mai) fi sunt de fiecare data sortite esecului.
nu tre sa incerci sa fii altfel - ca-i imposibil! - ci sa-ti dezvolti acele trasaturi pe care le consideri demne sau cat mai aproape de ideea de 'parinte perfect', sau de Om, daca-i sa generalizez.
mazariche?
- de
maan
la: 14/12/2006 10:18:34
Ne iubim copiii, suntem toleranti atat cat trebuie si intransigenti cand e cazul.
"atat cat trebuie" si "cand e cazul" is notiuni al caror sens ar putea diferi atata de mult de la mine la tine, incat brusc ma-ntreb daca "fara cusur" isi mai are rostu'.
cu ce voi masura asadar toleranta si ce criterii ma vor lamuri cand e cazul sa fiu intransigenta cu odraslele-mi?
sunt profesor, la scoala fiecare se supune regulilor unanim acceptate si adesea indelung dezbatute - nu-i simplu, dar asta te-ajuta sa fii macar echitabil si-ti pune chiar frau inimii.
cu proprii plozi insa, regula devine substanta instabila - daca nu tii cont de inima te transformi in simplu preceptor, daca prea tii atunci estompezi in mod periculos linia care delimiteaza parintele de copil, iar echilibrul dintre inima si regula nu stie nimeni cum se-obtine.
Cati dintre noi se pot lauda ca roadele educatiei lor vor fi fara cusur?
te-ai mira.
iar faptul ca eu nu-s de-acord, nici macar nu le scutura convingerile.
"- dom'ne, copilul matale chiuleste zilnic de la ultimele ore.
- pai, daca-l invoiti...
- nu intelegeti, nu l-am invoit niciodata.
- eh, el asa a spus.
- dom'ne Icsulescu ..
- doamna diriginta, va vad mai tanara, stiu ca iubiti copiii...asa-s ei mai profitori...nu-l mai invoiti pe gigel..."
"atat cat trebuie" si "cand e cazul" is notiuni al caror sens ar putea diferi atata de mult de la mine la tine, incat brusc ma-ntreb daca "fara cusur" isi mai are rostu'.
cu ce voi masura asadar toleranta si ce criterii ma vor lamuri cand e cazul sa fiu intransigenta cu odraslele-mi?
sunt profesor, la scoala fiecare se supune regulilor unanim acceptate si adesea indelung dezbatute - nu-i simplu, dar asta te-ajuta sa fii macar echitabil si-ti pune chiar frau inimii.
cu proprii plozi insa, regula devine substanta instabila - daca nu tii cont de inima te transformi in simplu preceptor, daca prea tii atunci estompezi in mod periculos linia care delimiteaza parintele de copil, iar echilibrul dintre inima si regula nu stie nimeni cum se-obtine.
Cati dintre noi se pot lauda ca roadele educatiei lor vor fi fara cusur?
te-ai mira.
iar faptul ca eu nu-s de-acord, nici macar nu le scutura convingerile.
"- dom'ne, copilul matale chiuleste zilnic de la ultimele ore.
- pai, daca-l invoiti...
- nu intelegeti, nu l-am invoit niciodata.
- eh, el asa a spus.
- dom'ne Icsulescu ..
- doamna diriginta, va vad mai tanara, stiu ca iubiti copiii...asa-s ei mai profitori...nu-l mai invoiti pe gigel..."
:)
- de
maan
la: 14/12/2006 10:44:38
"Daca e sa mai dupa belitu' de Freud, "modelul parintesc" lasa subconstientului urme adanci."
dah, fiindca din pricina ei tata nu ma poate iubi total, toata viata mi-am invidiat mama si iata de ce, incercand sa evit gresalele lu' papa, am ajuns ca maman.:)
l-am cetit pe taica freud si-mi pare nu doar teribil de simplist ci si-ngrozitor de convenabil: nu te lua de mine ca-s cum is, n-am nicio sansa!
Raspunsul e DA! Functioneaza, dar ramane toata viata "modelul parintesc" in fata ochilor. Uneori ca o obsesie.
si obsesia nu e semnalul ca deja te-ai transformat in ce-ai incercat cu disperare sa nu fii?(:
dah, fiindca din pricina ei tata nu ma poate iubi total, toata viata mi-am invidiat mama si iata de ce, incercand sa evit gresalele lu' papa, am ajuns ca maman.:)
l-am cetit pe taica freud si-mi pare nu doar teribil de simplist ci si-ngrozitor de convenabil: nu te lua de mine ca-s cum is, n-am nicio sansa!
Raspunsul e DA! Functioneaza, dar ramane toata viata "modelul parintesc" in fata ochilor. Uneori ca o obsesie.
si obsesia nu e semnalul ca deja te-ai transformat in ce-ai incercat cu disperare sa nu fii?(:
#163316, de maan
- de
Baloo_
la: 14/12/2006 21:05:23
M-ai ametit! :)
Pe Freud nu-l dezbat. Nu-l cataloghez ca ansamblu, am luat ce am avut nevoie de la el pentru puzzle.
te-ai transformat
Asta-i exact frana de mana trasa in dezvoltare.
cu disperare
cam ca aceea cu care ai grija sa nu calci in balta sa nu te murdaresti :)
_________________________________________
Twin Peaks : " Bufnita nu este ceea ce pare ... "
Pe Freud nu-l dezbat. Nu-l cataloghez ca ansamblu, am luat ce am avut nevoie de la el pentru puzzle.
te-ai transformat
Asta-i exact frana de mana trasa in dezvoltare.
cu disperare
cam ca aceea cu care ai grija sa nu calci in balta sa nu te murdaresti :)
_________________________________________
Twin Peaks : " Bufnita nu este ceea ce pare ... "
dar cunosc si adulti care au
- de
irma
la: 14/12/2006 13:07:02
dar cunosc si adulti care au facut eforturi sa NU fie ca parintii lor.
tu crezi ca apucaturile proaste se mostenesc?
apucaturile nu. dar anumite ticuri am observat ca da. probabil si temperamentul. (aici cred ca avem nevoie de ajutorul lui OM)
ma-ntrebam daca modelul parintesc poate functiona si ca exemplu de "asa nu!"...
categoric functioneaza! voi cand erati mici nu va ziceati mereu: eu n-am sa fac asa cand o sa am copii?
poate nu suntem parintii perfecti ce ne visam cand eram copii, dar cu siguranta suntem mai buni decat parintii nostri. hmmm. am cam generalizat si nu stiu daca era cazul. (?)
_________________________________________________________
mintea umana e ca o parasuta :))
tu crezi ca apucaturile proaste se mostenesc?
apucaturile nu. dar anumite ticuri am observat ca da. probabil si temperamentul. (aici cred ca avem nevoie de ajutorul lui OM)
ma-ntrebam daca modelul parintesc poate functiona si ca exemplu de "asa nu!"...
categoric functioneaza! voi cand erati mici nu va ziceati mereu: eu n-am sa fac asa cand o sa am copii?
poate nu suntem parintii perfecti ce ne visam cand eram copii, dar cu siguranta suntem mai buni decat parintii nostri. hmmm. am cam generalizat si nu stiu daca era cazul. (?)
_________________________________________________________
mintea umana e ca o parasuta :))
irma
- de
alex andra
la: 14/12/2006 14:22:16
Sunt de acord ca invatam din "greselile" parintilor nostri. Nu sunt insa de acord ca suntem neaparat mai buni decat ei:) Altfel sigur, insa.
Lost without music in a world of noises
Lost without music in a world of noises
irmei
- de
maan
la: 14/12/2006 14:41:39
voi cand erati mici nu va ziceati mereu: eu n-am sa fac asa cand o sa am copii?
ei bine, nu.
am crezut tot timpul ca eu nu-s capabila sa ma ridic la inaltimea asteptarilor si ca merit cu prisosinta fiecare pedeapsa.
nu ma durea ca-s pedepsita, ci ca mi-am dezamagit parintii.
am zis asta cu foarte putin timp in urma.
ei bine, nu.
am crezut tot timpul ca eu nu-s capabila sa ma ridic la inaltimea asteptarilor si ca merit cu prisosinta fiecare pedeapsa.
nu ma durea ca-s pedepsita, ci ca mi-am dezamagit parintii.
am zis asta cu foarte putin timp in urma.
irma
- de
onutza
la: 14/12/2006 21:05:23
din cate stiu eu temperamentul este innascut si nu se mesteneste de la parinti. caracterul este cel pe care-l modelam de la ei si de la persoanele din jurul nostru.
desi n-am copii, cred ca cea mai grea meserie este cea de parinte.
desi ne dorim ce-i mai bun pentru copii, modul in care aplicam asta, nu este intotdeauna cel mai bun si pentru ei.:(
---------------------------------------------------------------------
libertatea este dincolo de zidurile pe care noi insine ni le ridicam
desi n-am copii, cred ca cea mai grea meserie este cea de parinte.
desi ne dorim ce-i mai bun pentru copii, modul in care aplicam asta, nu este intotdeauna cel mai bun si pentru ei.:(
---------------------------------------------------------------------
libertatea este dincolo de zidurile pe care noi insine ni le ridicam
alex
- de
irma
la: 14/12/2006 16:09:42
Nu sunt insa de acord ca suntem neaparat mai buni decat ei :) Altfel sigur, insa.
auzi, mah! lasa-ma sa cred si io macar o clipa ca-s mama ideala, ca apoi ma duc acasa si dau ochii cu ei si nu mai stiu daca ma pot incuraja cu lozinci din astea. :))
acu' serios: nu poti spune cat de bun parinte esti pana nu vezi rezultatul final. din ce-am vazut eu pana acum: deja copiii mei sunt pe drumul cel bun. nu e numai un altfel de drum decat cel pe care am pasit noi, e o cale mult mai scurta spre asumarea responsabilitatilor. chestie cu care noi (cei formati in iepoca de aur) nu prea eram obisnuiti.
pana la urma singurii in masura sa judece cat de buni suntem ca parinti sunt copiii nostri.
_________________________________________________________
mintea umana e ca o parasuta :))
auzi, mah! lasa-ma sa cred si io macar o clipa ca-s mama ideala, ca apoi ma duc acasa si dau ochii cu ei si nu mai stiu daca ma pot incuraja cu lozinci din astea. :))
acu' serios: nu poti spune cat de bun parinte esti pana nu vezi rezultatul final. din ce-am vazut eu pana acum: deja copiii mei sunt pe drumul cel bun. nu e numai un altfel de drum decat cel pe care am pasit noi, e o cale mult mai scurta spre asumarea responsabilitatilor. chestie cu care noi (cei formati in iepoca de aur) nu prea eram obisnuiti.
pana la urma singurii in masura sa judece cat de buni suntem ca parinti sunt copiii nostri.
_________________________________________________________
mintea umana e ca o parasuta :))
irma
- de
alex andra
la: 14/12/2006 21:46:49
nu poti spune cat de bun parinte esti pana nu vezi rezultatul final
Daca e adevarat ce spui, as putea spune ca nu-s chiar de lepadat ca parinte: D :)))
Si as vrea ca fiica mea sa poata fi la fel de mandra de mine cum sunt eu de ea:)
Lost without music in a world of noises
Daca e adevarat ce spui, as putea spune ca nu-s chiar de lepadat ca parinte: D :)))
Si as vrea ca fiica mea sa poata fi la fel de mandra de mine cum sunt eu de ea:)
Lost without music in a world of noises
irma
- de
zaraza
la: 15/12/2006 03:04:43
categoric functioneaza! voi cand erati mici nu va ziceati mereu: eu n-am sa fac asa cand o sa am copii?
</I>
eu vad pe zi ce trece cum ma transform in maica-mea si nu-mi place deloc. nu ca maica-mea ar fi nasoala, din contra. sunt insa chestii pe care le uram la ea in copilarie si pe care acuma vad ca le urmez intocmai. spre exemplu: ma teroriza, de cate ori faceam baie sau dus, sa nu las dezordine in urma (balti, prosoape aruncate, chiloti si sosete, etc). tare mi-ar fi placut sa las, dar mi-era prea frica, asa ca aranjam constiincioasa baia, stergeam gresia, etc. acuma, vad ca am aceleasi fix-uri cand vine vorba de barbatu=meu (care din pacate, a avut o mama mai laxa si nu are traume, nu-l intereseaza daca in urma lui e potopul). nu-ti zic cat ma enervez, si cateodata, cand ma uit in oglinda, in aceste momente de paroxism, o vad fix pe maica-mea. groaznic.
zaraza
</I>
eu vad pe zi ce trece cum ma transform in maica-mea si nu-mi place deloc. nu ca maica-mea ar fi nasoala, din contra. sunt insa chestii pe care le uram la ea in copilarie si pe care acuma vad ca le urmez intocmai. spre exemplu: ma teroriza, de cate ori faceam baie sau dus, sa nu las dezordine in urma (balti, prosoape aruncate, chiloti si sosete, etc). tare mi-ar fi placut sa las, dar mi-era prea frica, asa ca aranjam constiincioasa baia, stergeam gresia, etc. acuma, vad ca am aceleasi fix-uri cand vine vorba de barbatu=meu (care din pacate, a avut o mama mai laxa si nu are traume, nu-l intereseaza daca in urma lui e potopul). nu-ti zic cat ma enervez, si cateodata, cand ma uit in oglinda, in aceste momente de paroxism, o vad fix pe maica-mea. groaznic.
zaraza
modelul parintesc
- de
om
la: 15/12/2006 03:37:03
Mi-au atras atentia cateva fraze: (i) "... poate nu suntem parintii perfecti ce ne visam cand eram copii, dar cu siguranta suntem mai buni decat parintii nostri"
(ii) "Si as vrea ca fiica mea sa poata fi la fel de mandra de mine cum sunt eu de ea:)"
Am hotarat sa postez aici niste comportamente interesante (mai mult de natura psihologica, dar care implica descoperirile stiintifice) si sa nu le pun pe "stiinta intre pierzanie si absolvire". Pun doar copy/paste (la sfarsitul acestui mesaj) dupa un abstract mai accesibil din The New York Times (pubmed-ul este plin de articole, dar mai greu accesibile)
Exista cazuri in care parintii prefera copii care sa le semene cat mai mult! Poate din necesitatea de a-si intelege si implicit apara/sfatui mai bine progeniturile sau poate dintr-o pornire egoista, ca mai tarziu sa nu fie refuzati de proprii lor copii. Acesti parinti au anumite handicapuri (dwarf, surzi, etc) si isi aleg special embrionii (IVF - in vitro fetilization) -prin prenatal tests (care in mod in normal sunt folosite tocmai ca sa elimine aparitia unor handicapuri)- care prezinta aceleasi handicapuri pe care le au ei insasi ca parinti. Ei ce ziceti de asta?
Credeti ca acest exemplu se poate mula pe topicul conferintei prin faptul ca parintii isi pot limita (prin orice fel: fizic, psihologic, etc) -poate fara o rea intentie- propriile progenituri.
:(( sau :))
ESSAY; Wanting Babies Like Themselves, Some Parents Choose Genetic Defects
*Please Note: Archive articles do not include photos, charts or graphics. More information.
December 5, 2006, Tuesday
By DARSHAK M. SANGHAVI, M.D. (NYT); Health&Fitness
Late Edition - Final, Section F, Page 5, Column 1, 1279 words
DISPLAYING ABSTRACT - Wanting to have children who follow in one's footsteps is an understandable desire. But a coming article in the journal Fertility and Sterility offers a fascinating glimpse into how far some parents may go to ensure that their children stay in their world -- by intentionally choosing malfunctioning genes ...
----------------------------------------------------------
scot la licitatie acest spatiu publicitar de...semnatura ;))
(ii) "Si as vrea ca fiica mea sa poata fi la fel de mandra de mine cum sunt eu de ea:)"
Am hotarat sa postez aici niste comportamente interesante (mai mult de natura psihologica, dar care implica descoperirile stiintifice) si sa nu le pun pe "stiinta intre pierzanie si absolvire". Pun doar copy/paste (la sfarsitul acestui mesaj) dupa un abstract mai accesibil din The New York Times (pubmed-ul este plin de articole, dar mai greu accesibile)
Exista cazuri in care parintii prefera copii care sa le semene cat mai mult! Poate din necesitatea de a-si intelege si implicit apara/sfatui mai bine progeniturile sau poate dintr-o pornire egoista, ca mai tarziu sa nu fie refuzati de proprii lor copii. Acesti parinti au anumite handicapuri (dwarf, surzi, etc) si isi aleg special embrionii (IVF - in vitro fetilization) -prin prenatal tests (care in mod in normal sunt folosite tocmai ca sa elimine aparitia unor handicapuri)- care prezinta aceleasi handicapuri pe care le au ei insasi ca parinti. Ei ce ziceti de asta?
Credeti ca acest exemplu se poate mula pe topicul conferintei prin faptul ca parintii isi pot limita (prin orice fel: fizic, psihologic, etc) -poate fara o rea intentie- propriile progenituri.
:(( sau :))
ESSAY; Wanting Babies Like Themselves, Some Parents Choose Genetic Defects
*Please Note: Archive articles do not include photos, charts or graphics. More information.
December 5, 2006, Tuesday
By DARSHAK M. SANGHAVI, M.D. (NYT); Health&Fitness
Late Edition - Final, Section F, Page 5, Column 1, 1279 words
DISPLAYING ABSTRACT - Wanting to have children who follow in one's footsteps is an understandable desire. But a coming article in the journal Fertility and Sterility offers a fascinating glimpse into how far some parents may go to ensure that their children stay in their world -- by intentionally choosing malfunctioning genes ...
----------------------------------------------------------
scot la licitatie acest spatiu publicitar de...semnatura ;))
brr..
- de
Cri Cri
la: 15/12/2006 03:40:21
De ce-as vrea sa-mi semene copiii? Si de ce la ce-i mai rau? Brr... ca ma zburlii :))
--------------------------------------------
"Cine nu se teme de nimic e mai puternic decat acela de care se tem toti."
--------------------------------------------
"Cine nu se teme de nimic e mai puternic decat acela de care se tem toti."
alex
- de
irma
la: 15/12/2006 13:30:12
Daca e adevarat ce spui,
ce spun io numai adevarat poate fi! :))
as putea spune ca nu-s chiar de lepadat ca parinte: D :)))
"eram precisaaaaaaaa!!!" :))
_________________________________________________________
mintea umana e ca o parasuta :))
ce spun io numai adevarat poate fi! :))
as putea spune ca nu-s chiar de lepadat ca parinte: D :)))
"eram precisaaaaaaaa!!!" :))
_________________________________________________________
mintea umana e ca o parasuta :))
irma
- de
alex andra
la: 15/12/2006 16:12:49
"eram precisaaaaaaaa!!!" :))
Ma crezi pe cuvant?:))
Lost without music in a world of noises
Ma crezi pe cuvant?:))
Lost without music in a world of noises
alex
- de
irma
la: 15/12/2006 20:47:26
Ma crezi pe cuvant?:))
ma faci sa pun iar fosta mea semnatura, aia despre credulitate ;))
_________________________________________________________
mintea umana e ca o parasuta :))
ma faci sa pun iar fosta mea semnatura, aia despre credulitate ;))
_________________________________________________________
mintea umana e ca o parasuta :))
zaraza
- de
irma
la: 15/12/2006 20:59:39
inteleg ce spui tu. si eu am "mostenit" anumite reflexe conditonate de la mama mea. dar, sincer pe unele dintre ele, exact amintirea mamei, ma determina sa le reprim.
ah! sa nu intelegi ca mama mea e o scorpie. din contra e... mai ales de cand sunt si eu mama am inteles multe dintre "apucaturile" ei, pe care le uram cand eram copil.
cum sa zic? sunt si bune si rele cele pe care le-am dobandit (invatat) de la parinti. pe cele indentificate de mine ca rele ma straduiesc sa le corectez.
si apropo eu sunt o mama laxa ;)) spre disperarea lui bad cop ;)
_________________________________________________________
mintea umana e ca o parasuta :))
ah! sa nu intelegi ca mama mea e o scorpie. din contra e... mai ales de cand sunt si eu mama am inteles multe dintre "apucaturile" ei, pe care le uram cand eram copil.
cum sa zic? sunt si bune si rele cele pe care le-am dobandit (invatat) de la parinti. pe cele indentificate de mine ca rele ma straduiesc sa le corectez.
si apropo eu sunt o mama laxa ;)) spre disperarea lui bad cop ;)
_________________________________________________________
mintea umana e ca o parasuta :))
#163471, de om
- de
irma
la: 15/12/2006 21:17:09
parintii isi pot limita (prin orice fel: fizic, psihologic, etc) -poate fara o rea intentie- propriile progenituri.
ingrozitor exemplul citat!
eu parca vad in jurul meu ca multi parinti isi doresc pentru copii lor exact lucrurile de care n-au avut ei parte.
sa aiba o educatie mai buna, bani mai multi, o casa mai mare etc.
uneori chiar exagereaza in directia asta, mutiland copii prin exigenta si impunerea propriilor vise neimplinite :(
_________________________________________________________
mintea umana e ca o parasuta :))
ingrozitor exemplul citat!
eu parca vad in jurul meu ca multi parinti isi doresc pentru copii lor exact lucrurile de care n-au avut ei parte.
sa aiba o educatie mai buna, bani mai multi, o casa mai mare etc.
uneori chiar exagereaza in directia asta, mutiland copii prin exigenta si impunerea propriilor vise neimplinite :(
_________________________________________________________
mintea umana e ca o parasuta :))
Pagina:
1
.
2
