Ah de m-aş putea risipi în rostirile tale
în dimineţile lăptoase ce-şi muşcă degetele
de singurătate
în dimineţile incoerente
de după nopţi cu vise alungate
de frica pierderii
între A şi Z
când abia mai găsesc întâmplător
vreun sinonim
să-mi ambalez elevat
nimicul matinal mototolit
între cearşafuri

ştii în dimineţile acelea
ţi-aş putea fi cafeaua neagră
mi-ar sta bine într-o ceaşcă de porţelan
ori aromându-ţi îndelung camera sărutului
şi m-ai sorbi cu înghiţituri mici
împrăştiind firmiturile somnului
între titlurile unui ziar
m-ai putea sorbi printre buzele arse de ţigară
m-ai putea sorbi îndelung
m-ai putea sorbi
m-ai putea sorbi
aşa amară.


copyright Adriana Lisandru
din volumul "De-a Baba Oarba"