-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Despre compromis


de Radu Herjeu la: 04/03/2004 10:32:00
modificat la: 04/03/2004 11:01:53
taguri: Eseuri 
voteaza:
Traim intr-o epoca a compromisurilor. Asa se spune. Mai mult. Toata lumea ne indeamna la compromisuri : politicieni, oameni de cultura, vedete. Ni se spune cum numai boii sunt consecventi. Ca principiile nu tin de foame si ca intr-o lume fara reguli, nu castiga sigur cel ce incearca sa respecte vreuna. Ce nu ni se spune niciodata e ca un compromis se raporteaza strict la tine si nu la reguli exterioare tie, impuse de societate. Si, prin urmare, un compromis e o negare a propriei fiinte. Ca sa te negi, trebuie intai sa stii cine esti. Si trebuie sa descoperi lucrurile acelea in care crezi, in jurul carora orbiteaza viata ta interioara, lucrurile acelea fara de care drumurile pe care mergi nu sunt ale tale. Exista oameni care nu fac compromisuri ? Exista, oare, oameni care se pot recunoaste in fiecare clipa in oglinda ? A caror viata e calauzita de un unic si drept fir al Ariadnei ? Nu stiu. Dar sunt convins ca cei mai multi dintre noi am trait acele momente in care viata, oamenii sau propria incapacitate de a lupta ne pun in fata unei dileme. Respectarea cu orice riscuri a ceea ce pana atunci fusese o valoare adanc incastrata in structura noastra de rezistenta sau renuntarea la ea pentru a putea merge mai departe sau pentru ca, pur si simplu, sa ne fie un superficial “mai bine”. Te framanti si asisti, ca anesteziat, cum decizia ti se strecoara pe langa vointa. E ca atunci cand simti cum ochii ti se-nchid si n-ai vrea sa dormi dar pleoapele se-ncapataneaza sa se plece. Si-ti spui dar, in fond, de ce nu ? Doar pentru cateva secunde. Si adormi impacat cu gandul ca te-ai impotrivit din toate puterile, ca ai facut totul pentru a rezista somnului. Si, mai ales, ca infrangerea ta nu e, de fapt, decat un armistitiu facut cu tine insuti, in aceasta lupta supraomeneasca.
Intotdeauna avem justificari solide pentru orice compromis facut. Compromisul nu e un act spontan, facut intr-o clipa de pierdere temporara a capacitatilor mentale. Intai ne pregatim terenul. Trebuie mai intai sa ne convingem singuri ca nu se poate altfel. Ca este singura solutie viabila la problema aparuta. Apoi, pe masura ce ne convingem de necesitatea compromisului, ajungem sa ne obisnuim cu ideea si sa nu ni se mai para nici macar o abdicare de la valorile pana mai ieri sfinte. Odata resemnati, incepem sa ne reconstruim universul fara acea valoare, fara acel principiu pe care ne pregatim sa-l incalcam. Si, printr-un proces miraculos, ajungem, la un moment dat, sa ne intrebam la ce ne-o fi trebuit valoarea sau principiul respectiv, ca lumea arata la fel si dupa ce le-am abandonat noi.
Apoi, odata facut, compromisul devine o parte din noi. Ne pregatim sa-l aparam in fata celorlalti asa cum facem cu lucrurile in care credem. O lupta din care trebuie sa iesim invingatori. Altfel, vom fi nevoiti s-o luam de la capat cu justificarile. Dar, intre timp, vom fi facut compromisul. Iar un compromis atrage dupa sine alte compromisuri. Odata abandonat un principiu, se clatina toate celelalte. Asta in cazul in care scara noastra de valori nu era o adunatura de idei culese de la altii sau ingurgitate mecanic odata cu laptele matern. Chiar daca nu realizam, nimic nu mai e la fel ca inainte. Am renuntat la o parte din noi si ea trebuie inlocuita.
In fond, un compromis nu e un compromis decat atat timp cat noi il consideram ca atare. Daca reusim sa ne convingem ca avem nevoie de el ca de aer, ca viata noastra depinde de asta, ca nu putem merge mai departe fara sa abdicam de la valorile noastre, compromisul devine o necesitate. Totul e intre mine si mine. Si cum eu sunt cel care a stabilit scara de valori, tot eu sunt cel ce-o pot modifica, in functie de circumstante. In timp, voi capata chiar o dexteritate remarcabila in a schimba prioritatile intre ele si de a transforma fiecare valoare renegata intr-un castig personal.
Ba chiar putem deveni mandri de abilitatile noastre de a ne adapta. Putem fi admirati pentru usurinta cu care schimbam macazele, trecand de pe o linie moarta pe una viabila, renuntand la cateva principii. Nu asta inseamna reusita in viata ? Sa te poti adapta rapid, sa iei decizii in situatii limita, fara sentimentalisme si procese de constiinta. Toata lumea ii apreciaza pe invingatori. Nu-i intreaba nimeni cate valori au aruncat din nacela pentru ca balonul lor sa zboare. Si-apoi, de ce ar face-o ? Nu castigi un razboi numarandu-ti mortii.
Rareori omul a reusit sa se puna de acord cu constiinta sa. Accesoriu nesolicitat dar costisitor al statutului nostru uman, constiinta reuseste, de cele mai multe ori, sa se afle in conflict mocnit cu posesorul. Si nimeni nu vrea sa se afle intr-o stare conflictuala permanenta. Iar cel mai simplu mod de a evita confruntarea obositoare cu constiinta este sa renunti la principii si valori. N-ai principii, nu ai ce sa-ncalci. N-ai valori in care sa crezi, nu ai ce sa tradezi. Mai mult, un om care decide ca n-are principii, se considera un om liber, neingradit. Poate face ce-i trece prin cap sau ce-i spune inima fara sa se preocupe de incompatibilitati stresante.
E, oare, o solutie ? Nu ! Pentru ca orice om e definit de lucrurile in care crede. Fiecare om are tot atata valoare ca si lucrurile pentru care e dispus sa lupte pana la capat. In primul rand cu el insusi.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (3):


Despre compromis - de Florin si atat la: 04/03/2004 15:28:56
>'Traim intr-o epoca a compromisurilor. Asa se spune. Mai mult. Toata lumea ne indeamna la compromisuri : politicieni, oameni de cultura, vedete'.

Eu nu cred ca este o epoca a compromisurile.

Lumea este intr-o continua miscare si dezvoltare si, bineinteles, ce a fost valoare in trecut azi poate nu mai este valabil.
Bineinteles ca au fost cei citiva la inceput care, poate, au fost considerati ca facind un compromis.

Ca si societatea, si eu cred ca pricipiile fiecaruia iau forme noi sa indeplineasca cerintele societatii- si vorbesc de o societate sanatoasa. Valorile, cred eu, trebuie intii sa se cristalizeze in tine insuti si cu experienta vietii devin parte din principiile dupa care iti conduci si raportezi viata. Nu poti sa ai principii de la inceput si dupa aia sa spui: De miine ma voi judeca dupa aceste...si cu asta basta.

Unde societatea este sanatoasa si nu are schimbari abrupte de valori, oameni nu sint expusi la necesitatea de a face compromisuri cu valoriile propri...decit daca sint fortati/nevoiti

De exemplu, in Romania cred ca s-au facut compromisuri dupa al doilea razboi mondial. Putem insa spune ca individul a compromis cu sine insuti in anii '80-'90 de exemplu? Eu n-am curajul.

Este destul de interesant cum fiecare dictionar defineste 'compromisul'.

In dictionarul englez actual 'compromise' are cu totul alt inteles...intelesul ca cel in romaneste nu exista, nu se poate descrie cu un cuvint- daca cineva a gasit, va rog luminati-ma.

Totusi cind am citit James Clavell- King Rat- Changi (scrisa prin '50 si ceva) 'compromise' a fost folosit pentru a descrie actiunea celor tinuti in lagar raportindu-se la viata si valorile de acasa.

Cu citva timp in urma am intrebat niste englezi daca inteleg 'compromis' ca si intelesul roman-am incercat sa le explic. Raspunsul a fost nu.

Cam atat deocamdata...ca sa nu ma compromit...:)
Florin si atat
#11346 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
mic indreptar de trai comod - de (anonim) la: 16/03/2004 07:56:42
Constiinta asta..e lucru mare! Si ca sa continuu in stil caragialian, exista sau nu exista, care va sa zica, daca nu o ai..t otul e permis!
Le e cu mult mai comod, intr-adevar, sa traiasca acelora care pot. (minti, preface, zambi acelora pe care nu-i pot suferi, galeria abjectiilor poate continua..)Carora le permite doza insignifianta de constiinta incadrata in campul muncii sa se plieze pe fiecare situatie in parte. Traim intr-o lume circumstantiala! Daca dragostea a ajuns o chestiune de circumstanta( tu aici, eu acolo, rezulta nu ne mai iubim), ce putem pretinde de la noi, pusi fiind in situatia de a presta cu fidelitate un job care nu ni se potriveste..Daca acest microb al compromisului, care nu se poate dezvolta in voie decat in conditiile unei constiinte bolnave sau absente de la locul ei de munca, a afectat domeniul afectiv, considerat cel mai putin supus "californizarii"( in sensul " nu eu imi construiesc lumea, ci lumea ma construieste pe mine"), ce mai putem cere de la noi insine?
Exista totusi tipul rara avis in domeniu.
Portret robot: Nu poate minti, trage cu dintii pana la gingii sangerande de princiipiile care ii apartin organic, oferindu-i-se un compromis il refuza (sau daca o face, se sinucide dupa o luna), nu poate pupa entuziast obraji sau alte parti anantomice ale unora pe care-i desconsidera, fariseismul il ingretoseaza,nu suporta prostia, n-are pic de "diplomatie" (se pare ca asta e ultimul termen pe care l-a capatat merituoasa ipocrizie), se indeplineste promisiunile, nu-si gaseste nici o justificare pentru care a uitat sa-si tina o promisiune, nu amana, mintind, pe unul si pe altul, iubeste omul si nu buzunarul lui, ajuta, hraneste, renunta la sine pentru a-l putea ajuta pe celalalt ...etc., etc...
Consecinte: Moare la treizeci de ani in timp ce lichelele oportuniste ( pardon, oamenii moderni, lucizi) care au stiut sa se strecoare printre jaloane si principii tocmai isi savureaza cafeaua cu frisca.
Un indreptar de trai comod presupune sa nu aveti constiinta. Din nefericire, pentru ordinea lumeasca in vigoare, constiinta e ceva cu care te nasti,care va sa zica o ai sau nu o ai. Ce alegeti?
#12167 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
Florin si atit..... despre compromis - de (anonim) la: 16/12/2004 20:38:51
In primul rind nu cred ca te-ai compromis... Iar apoi, fiecare modeleaza epoca lui si pe ceilalti cum la fel este si el modelat de epoca si de ceilalti, caci aceasta faimoasa epaca noi o formam in fiecare zi, in fiecare clipa. Fara noi epoca nu exista . Cum zici aceasta din urma se remodeleaza neincetat. Iar ce era verde ieri devine azi galben si miine copt( ramine sa determine fiecare culoarea lui pt. copt, matur) Sa determine! Sa decida! SINGUR!
Flori
#31804 (raspuns la: #11346) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...