Fetiţa stătea la fereastră urcată pe un scăunel şi se uita la copiii care se mai jucau pe afară în ciuda întunericului. Pe ea n-o lăsa mămica să iasă. Doar uneori, rar de tot, ieşeau amândouă la plimbare prin parcul din vecinătate. Şi nici atunci nu stăteau prea mult, pentru că o obosea frigul şi o dureau oasele.
Ar fi vrut să se joace cu fetiţele, le-ar fi strigat să vină la ea. Avea păpuşi frumoase şi o căsuţă cu mobilă adevărată. Avea multe jucării. Îi era teamă că o să se supere mămica, cum s-a mai întâmplat, când a gasit-o odată în casă cu mai mulţi copii, transpirată toata şi îmbujorată de la joacă.
Acum se înnoptase. Strada era pustie. Mămica făcea prăjituri în bucătărie, tăticu terminase de împodobit bradul în camera de zi şi ieşise la ultimele cumpărături. Îl trimisese mămica. Aşa era ea. Mereu uita câte ceva şi tăticu se supăra, dar până la urmă se îmbrăca şi pleca bombănind.
În seara asta sosea Moş Crăciun. Mai târziu. Mămica o s-o trimită la culcare, dar ea o să încerce să nu adoarmă, să-l vadă. Că data trecută, cu mult timp în urmă, pe când avea doar cinci anişori, a stat ce a stat, dar Moşu a întârziat şi ea n-a mai putut să-l aştepte.
S-a întors tăticu. Mămica îi spune să o culce el, că ea mai are treabă. Ce bine îi pare. Tăticu ştie poveşti mai frumoase decât mămica.
Gata. S-a spălat, şi-a pus pijămăluţa cu ursuleţi şi tăticu o duce în braţe în camera ei, o pune în pătuţ şi stinge lumina. În seara asta nu e rost de poveste, trebuie să doarmă, că mâine e o zi mai deosebită şi trebuie să fie odihnită.
Stă cu ochii închişi şi numără în şoaptă fluturaşi. Ştie să numere până la douăzeci. Mai departe n-a încercat, dar în seara asta sigur o să treacă peste douăzeci cu unu, cu doi, cu trei, cu patru... Fluturaşii dau din aripioarele lor albe şi se transformă în ninsoare. Fetiţa întinde mânuţele şi prinde fulgii în palmă. Şi fulgii nu se topesc. Face un bulgăre mare, mare. Îl rostogoleşte pe stradă şi aleargă cu el, fără să obosească.
Dar uite că o opreşte cineva. Seamănă cu bunicu, nu e totuşi el, că bunicu nu are barbă şi nici nu se îmbracă aşa ca Moş Crăciun. Te pomeneşti că e chiar Moşu.
Fetiţa zâmbeşte în somn şi Moşul o sărută pe frunte, scoţând din sacul lui o pajişte smălţuită cu iarbă şi flori, aruncă deasupra un pumn de fluturi şi de greieri, dă drumul la glasuri de copii şi la tropăit de picioruşe şi se încinge acolo, pe loc, o joacă veselă cum alta nu-i.

Lost without music in a world of noises

Poezioală de Clăciun

A venit aseală mosul,
Mos Clăciun, ţe, nu-l mai stii (?!)
Ala de vine pe cosul
Casei noaptea la copii,

Mi-a adus un căţelus,
Cu ochi neglii, păl buclat,
Flumusel si giucăus
Cum demult io mi-am visat ;

Noaptea-ntleagă-n dolmitol,
Ne-am giucat, ne-am tăvălit
Si în pat si pe covol
Că sunt molt de obosit,

Dal mai mult ţe mi-a plăcut,
Si ţi-o giur, n-am dat un sfanţ,
Cât de bine mi-a făcut
Tanti ţe-l ţinea de lanţ !

Valeliu Celcel

bravo!
ai spart gheata. :)

______________________________________
"It is only with one's heart that one can see clearly. What is essential is invisible to the eye."

surpriza! nu m-asteptam. :)
ula pentlu mos claciun!
______________________________________
"It is only with one's heart that one can see clearly. What is essential is invisible to the eye."

Azi am fost pe un forum nou, Mos Craciun.
Ningea.
Ningea ca-n povesti, Mosule, cu fulgi cat palma unui prunc, alb si nevinovat.
In stanga sus era un cos de supermarket si nitel mai jos un banner … o reclama despre bani.
Era acolo si-un Om-de-zapada, cu nas morcovete, caciula si fular ca ale tale…
Ti-amintesti cand faceam noi doi oameni cu scufii de oala de bors si le puneam in carca bunditza bunicii?
Hait! Ce-o mai cauta, sireaca…
Ieri te chemam in gand psalmodiindu-ti numele, azi copiii te momesc cu-alintarome la borcan.
Esti brad de plastic pan’ la cer, cu globuri intr-o singura culoare.
Esti gagici decoltate si chiloti cu atza-n cur.
Esti cipadel musculos cu zurgalai la centura.
Esti cina fara calorii si caltabos vegetal.
Cozonac aburind la supermarket!
Febra shoppingului ai ajuns!
Ti-e azi portocala parfum D&G …
… iar magii-s Maggi, cu gust de pui delikat.
Supt ferestri doar golanii mai canta “ne dati?” ca de nu le furam.
Sunt reduceri la Mall, ah! o, ce veste minunata!
Sa-mi aduci un rouge Nina Ricci si-o poseta din crocodile de firma.
De craciun invat sa fumez .
Am sa-mi pun rochie rosha si dres si toc cui? (lui!) si am sa-nvart prima data tigarete subtiri, printre degte pe el l-oi invarti, invartita dansand.
Candva jucam sotron in zapada, pocneau de ger ketrele la parau si limba ramanea pe stalpii reci pan’ la primavera…ouch!
Azi e mai cool.
mi-am facut lista de ieri, n-am pierdut timpul.
Iar nu i-am luat nimic lu’ madam Bostan.
Daca m-o cadorisi cumva, i-oi da si io ceva ce-am primit si nu-mi place.
‘nainte vreme …
Nu stiu de ce nu mai pot scrie, am imbatranit si nu mai vad, iar dracu’ asta de plod maraie de juma de ceas “astazi s-a nascut, trup din trupul sfant…”
Macar de l-as dibui de pe unde canta, sa-l alung.
Si anu’ trekut la fel mi-o fakut.
O scrisoare n-am putut sa scriu, k lumea.

Draga Mosule,

Sunt cam prinsa anul asta cu fel de fel si cam pe fuga, asa ca o sa revin cu o rugaminte de anul trecut, daca nu te superi. Vezi tu, i-am scris o poezioara a doua zi de Craciun, in anul ce-o trecut, si tot astept raspuns, sa vina...
Asa ca, te rog pe tine Mosule, acum ca ne-ntalniram, daca-l vezi, sa-i spui ca astept negresit sa-mi raspunda, da?


Încă un Crăciun
… fără tine


i-am scris lui Moş Crăciun
pe o bucată de ziar mototolită
să-mi aducă în dar
o minune.
ghemotocul l-am aruncat
în soba de fontă
ce ne-a încălzit atâtea tăceri.
l-am privit arzând,
fără tine…
îţi aminteşti cum mă certai
de fiecare dată când umpleam până la refuz
soba cu lemne,
doar ca să nu se stingă focul
şi să ne întrerupă tăcerea?

l-am rugat, tot pe el,
într-o seară când părea mai puţin ocupat
cu ceilalţi nefericiţi
să-mi aducă o frântură din tine,
în vis.
să vii măcar pentru o noapte…
şi-a încruntat sprâncenele albe spre mine
şi fără cea mai mică îndoială în glas,
m-a dojenit:
îmi ceri în fiecare an acelaşi dar…

timpul cadourilor de sub brad
a venit şi a trecut.
am desfăcut toate fundele,
toată poleiala,
toate cutiile frumos împachetate,
aşteptând o minune
de-acolo de sus, de la tine…

"Cine nu crede in minuni,nu e realist."

...ca'ti vine a zambi si nu...:) :(

De unde vii? Din timp. Cine te-a facut? Ideea ca unii devin sfinti. Ce sfint ai fi tu? Eram episcop prin secolul al trei-lea. Dar ce-ai facut? Am daruit pentru a face bine.

Ce-ai patit, iepuras ?
Te-ai convertit?:)

Lost without music in a world of noises

Ce-ai patit, iepuras ?
Te-ai convertit?:)

Mult mai incurcate decat as fi crezut, caile Domnului... :oD

Just turn left at Greenland...

Mos Craciun era lefter.
Usa legata cu sfoara se balanganea din tatani la fiecare rafala de vant, de doua zile si doua nopti viscolea de nici lemne de foc nu mai iesise sa sparga, nici spiridusii nu mai mersese sa-i vada. Pe cerul vanat renii inghetasera in zbor si-i lasase asa, suspendati in galop ca la parcul de distractii, cu luna aprinsa intepenita deasupra. Pamantul era si el bocna, cu aburii inghetati la gura.

Mosu' statea sub sapte cergi groase de lana si tremura cu ceaiul zornaind in cana si ochii atintiti la geam: de-acuma trebuie sa vina... Abia isi mai misca degetele de la picioare, intepenea incet si se-ncrusta de soba ca suflat in sticla. Doar ochii i se mai miscau de la stanga la dreapta, din ce in ce mai indulciti de somn.
Si in sfarsit, la geam a rasarit un ochi cald, mare cat soarele la asfintit.
Si-a rotit capruiul de la soba la Mosu', de la cergile cu aroma de vanilie la grinzile in culoarea scortisoarei trecand prin bradul mare incarcat cu nuci, zahar candel si calusei de ciocolata. Nici un dar sub el, mosu' era chiar lefter, s-a incruntat Capruiul la fereastra. A dat din umeri si a rupt un colt de stea pe care l-a rontait incet, apoi un namete si doua grinzi, prima cerga, usita de la soba, nasul lui Rudolf - primul ren. Viforul si-a inmuiat zapezile intr-o pata dulce lipicioasa pe nasul Capruiului, Mosul a ramas fara scufie si Rudolf fara nas, in strugurele cerului s-a facut o gaura mare de trei boabe glasate si doua logostele, iar bradul nu era rontait nici pe jumatate cand au aparut aburind, spiridusii. Mniam, turta dulce! :o)

Just turn left at Greenland...

Odata cucerite virfurile anilor,..avem unelte Doamnelor si Domnilor precum imaginatia,complexitatea cuvintului,dezmierdarea notei muzicale,si logica numerala insa la ce bun cand cu atita usurinta,viciu si virtute,sinele este inca un abis? Unica provocare!

offfffff ca m-ai facut sa-mi curga lacremele zau!
....si-ti doresc minuni minunate,
De Craciun adunate
Din cer presarate
De "El" !

[voit am scris lacremele in loc de lacrimile ca iar se ia lumea de mine :) ]

Ce-ai patit, iepuras ?
Te-ai convertit?:)

pierdere de vreme, lelito... e zeul cel ce dirijeaza cauza cu pricina :))

Nu-i lucru curat cu convertirile astea. Oscilez intre perplexitate si mofluzenie:)))

Lost without music in a world of noises

Cliiiiing, Stille Nacht, heilige Nacht,susura iPodul pe noptiera.Desteptarea!
-Azi am de stat pe-afara nu gluma asa ca-mi pun hamletii noi.Unde-s forfecutele fine sa tai eticheta?dupa ce a intors totul cu susu-n jos , hotari sa-i imbrace asa.Surprins ,a vazut imprimat in locul etichetei,omni dry for moisture control.Mai sa fie!
Incarcatul saniei dura mai putin ca-n alte dati,si cintarea mai nimic.Pfft,tramvaie de tabla?Anul asta aproape ca nici nu mai era nevoie sa deschida scrisorile,ce mi-e si cu mondializarea!In cor si-au dorit copii pe " Andrew, mâna de otel în manusa de catifea"plimba catelul,joaca sah,curata litiera,face lectiile si cite si mai cite.Si-a amintit cu un suris anul 1996 cind a uitat sa scoata bateriile.Din sac, miile de Tamagotchi faceau o harmalaie ce l-a petrecut prin toate continentele.
In antreu,linga usa ,una linga alta-l asteptau cizmele ,de data asta comanda speciala made in Canada !Aruca o privire in urma sa vada,toate aparatele sunt deconectate ?Ferestrele bine inchise?Mincare suficienta pentru motanul zarazei sc, apa?Da.. n-a uitat nimic.
S-a asezat pe scaunul din hol sa se incalte,operatiune din ce in ce mai dificila cu fiecare an care trece.A trebuit sa-si puna ochelarii.Alta stampila cu litere mici pisate se cerea citita. : titanium ice crusher thinsulate ultra. Putin descumpanit ,continua sa-si traga fermoarele,sa preseze capsele, sa-nchida clapele.Daca intorceai capul puteai sa-ti imaginezi un step indracit.Eh ,gata in sfirsit ,inchise usa pe dinafara.
Ca-n fiecare an in seara de ajun, se aventura in praful sidefiu multicolor,se infasura in faldurile irizante ale aurorei boreale.Scufundate in siajul de curcubee legate strasnic de sanie se puteau zari bastonasele stelutelor de Craciun ce infasurau sclipici ca la chermesa ,vata pe bat.
Ahaaaa ,asa se explica scinteile ce ne-au vrajit copilaria,cum de nu mi-am dat seama pina acum!

maan: nu-l cauta pe Mos Craciun la super-market...ala-i doar un kitsch...:)

anisia: da, stiam poezia...trebuia sa stea in blog-ul tau personal dar eu o "gazduiesc" cu placere.

jeniffer: postarea ta am luat-o drept compunere. sa-nteleg ca ti-a trecut supararea?

Guinevere: bingo! cand ai de gand sa scrii si proza?

Proudfreckled: nu m-asteptam nici de la tine...esti pasare-rara pe cafenea. :)
ok, pentru Zappa si sa va priasca Bordeaux-ul...:)

______________________________________
"It is only with one's heart that one can see clearly. What is essential is invisible to the eye."

merci de urari :)
lacremelele da-le vantului, sa le usuce. ca eu asa am facut!

stiam eu ca va fi in maini sigure, cu tine ca si gazda :)

Trag usa dupa mine. Cheile imi zdrangane in buzunar in timp ce zbor doua etaje. De la patru incep sa simt mirosul: mar copt, vanilie, scortisoara... Oh, nu! Nu si anul asta. Imi iau avant si mai cobor un etaj. N-am nici o sansa. Intre doi si trei ma prinde. Se materializeaza brusc si ma imobilizeaza intre balustrada si burta imensa.
Ma priveste blajin si, ca de obicei, mi se pare absurd sa-i pocnesc moaca bucalata.
- Pari confuz, taticule... Ai nevoie de o mana de ajutor.
Cling, cling! Antena - sonda telescopica ii iese din varful glugii imblanite si-si cauta drum spre urechea mea. O atingere ca de fulg de zapada...si gata. Fisierele incep sa mi se puna in ordine. Vad rostul listei de cumparaturi pe care Mimisor mi-a pus-o in buzunarul hainei. Simt nevoia sa mai adaug vreo zece articole. Inima imi zburda, capul mi-e limpede, stiu de unde sa cumpar bradul. Nu ma mai deranjeaza liftul defect.
Daca ma misc destul de repede pana diseara bat si covoarele.

...ca'ti vine a zambi si nu...:) :(

creca asta am vrut sa transmit.
ca-l astept si ca-l vreu cum o fost, nu cum e, dar ca-n acelasi timp, neputincioasa, nu mai poci io fi ca atunci.
o murit ceva in el, mai Panzo, fiindca s-o stins in mine ceva.
ii povestea ca tre' sa-nvatam a trai unu' cu celalalt, io si craciunul meu, fiindca-n mod sigur ne iubim mult.
mult si de tot.

na-ti un zambet!

voit am scris lacremele in loc de lacrimile ca iar se ia lumea de mine
care-i porcul ce-a-ndraznit?:)))
si io zic calindar, in loc de calendar si multe cuvinte voit stalcesc c-asa am pofta.

ca sa fiu onesta, ma deranjeaza erorile de gramatica, de semantica etc dar numai atunci cand mesajul imi pare transmis de pe crestele unei atotsuficiente care-n momentul ala nu-mi pare justificata.
in rest, imi place sa-i mai dau lu' conu' picky peste nas cu cate-o liniutza, mai ales ca stiu ca-l enerveaza si ca-s convinsa ca buba lui nu-i in erori de scris gen 'typos'.:)))

Depeche Mode, Flexible. Şi, de vreo doi km., un fenomen pe care îl întâlnesc pentru a doua oară în viaţă: ceaţă de nu vezi botul maşinii şi, la răstimpuri, o găleată de apă zvârlită brusc pe parbriz, parcă de mâna cuiva. Mă încearcă o senzaţie indescriptibilă, un fel de admiraţie amestecată cu fiori. Deodată, percep ceva, ca un clipocit şi închid CD-player-ul. Nu m-am înşelat, parcă picură o sumedenie de robinete defecte în tot atâtea căni cu apă.
-Ce faci, mă, iar plângi? întreabă răstit partea mea de “eu” responsabilă cu apostrofu`
-Eu? Niciodată, răspunde o voce care nu-i deloc a părţii de “eu” responsabilă cu plânsul.
Mă uit în oglinda retrovizoare:
-A, tu erai? Am trăit s-o văd şi p`asta. Presupun că e şi singurul dar de Crăciun cu care am să mă aleg. C-aşa eşti tu, ai numa` ironii pentru mine.
-Păi sunt Moş Crăciun-ul tău personal, la ce naiba te aştepţi?
-Ei, da, în lumina asta parcă face sens. Ai de gând să fii şi tu serios anul ăsta şi să-mi aduci ceva?
Îşi ia o mutră gânditoare:
-Ia să vedem… ai fost cuminte?
-Mă, tu faci mişto de mine?
-Da, recunoaşte izbucnind în râs. Brad ai luat?
-Pentru?
Se pleoşteşte brusc:
-Altădată mai împodobeai şi tu un pomişor, acolo. Cu toate că spuneai că-i doar momeală pentru mine, tot era frumos. Sau poate tocmai d`aia. Mă simţeam şi eu băgat în seamă.
-Aham. Dar tu nu răspunzi la provocări, nu?
-Mda, aşa e. Dar…
Se-aude din nou clipocitul.
-…Dar tu eşti Moş Crăciun-ul meu personal. Hai, nu mai plânge, ştii c-am să te iert şi anul ăsta!, îi zâmbesc eu.
-Ţi-am spus că eu nu plâng…

--------------------------------------------
"Cine nu se teme de nimic e mai puternic decat acela de care se tem toti."

"Cine nu crede in minuni,nu e realist."

Guinevere: bingo! cand ai de gand sa scrii si proza?
Bravos, natiune, halal sa-ti fie!!
Asa-ti trebuie, daca n-ai mai deschis in ultima vreme decat pollurile de la concursurile de miss si mister!
http://www.cafeneaua.com/node/view/11613
Poftim.Lautrec de Guinevere.Citeste,bucura-te si minuneste-te! :)

"Cine nu crede in minuni,nu e realist."

Soneria zbarnaie indelung,facandu-ma sa sar de pe canapea peste cutiile trantite de-a valma in mijlocul sufrageriei. Direct la usa, cu o mana pe intrerupatorul electric,cealalta pe cheie,cu ochii rosii si obrajii umflati.
-Hohoho!! dormeai!zice,intrand cu o dara de aer inghetat dupa el,scuturandu-si zapada de pe bocanci.
-Dormeam,mormai,cu glasul vatuit.Nu mai tropai asa,ca trezesti vecinii.
-Cum sa-i trezesc?Pai si aia dorm?Mah,in orasu' asta nimeni nu-l mai asteapta pe Mos Craciun?
-Ce sa astepte? Aia e o familie mixta.Ea pachistaneza si el arab.N-au avut onoarea sa te cunoasca,ranjesc,razbunandu-mi somnul facut praf.Hai la bucatarie sa te odihnesti.
Intra,trantind in usa sacul aproape gol pe un alt maldar de cutii.
-Prajituri ai?intreaba,cu o lucire pofticioasa in ochi.
-N-am, zic sec.Era o coada imensa la Careffour.Am niste napolitane,daca vrei.Joe,cu alune.
Insfaca punga si se apuca sa rontaie,cu ochii pe jumatate inchisi.
-Da'...niste lapte?
-Lapte? De unde? Ia redbull.Te tine treaz.Laptele nu-ti face bine.
Ma priveste mofluz,ca un copil grasut prins la borcanul cu dulceata.
-Asa-i...da-mi place!
Mananca in tacere.Ma uit la obrajii lui,roscovani si taiati de riduri marunte,sub cusma sprancenelor albe.Parca-i mai batran.Parca-i mai istovit.
-Cum ti-a fost seara?intreb.
-Hmmm...zice,stergandu-si firmiturile din coltul buzelor.Cum sa fie?lume multa, dar macar darurile sunt mai mici si mai usoare.Telefoane mobile,playere,vize pentru America,parfumuri scumpe.Astea la cei bogati.Ocupa putin loc in sac.La cei saraci – portocale , ca merele-s scumpe.Si sanatate,cat le-am putut eu da, de la mine.Da' tu de ce ai ochii rosii? ma intreaba,apropiindu-si pleoapele, ca miopii.
- Am plans,zic imbufnata.
-De ce? Ca esti singura? De ce nu te duci la prietene?
-La care? Una naste,una divorteaza si una a emigrat.Ailalta petrece Craciunul in Caraibe.
Tace o vreme, a vinovatie.
-Nu prea mai am cadouri, sa stii.Pe tine te las mereu la urma,ca nu-mi ceri nimic.Dar vin si la anul!
-Promiti tu?intreb,cu ochii licarind a zambet.
-Promit! O sa vezi! Dar poate atunci cumperi niste prajituri.Napolitanele astea erau expirate.Le-am mancat ca-mi era foame.De cand au inlocuit hornurile cu caloriferele,nu-ti mai lasa nimeni nici macar un fursec si-o cana cu apa la indemana.
Se ridica incet,indreptandu-si spatele cu greu.
-Ei, eu ma duc...imi prinde barbia in mana stanga.Capu' sus, fetito,ca trebuie sa ne vedem si de Craciunul viitor.
Zambesc deschizandu-i usa.
-Drum bun, Mosule.Sa ai gria de tine.
-Am, zice, si se intoarce dintr-o data .Mai copila,cat pe ce sa uit! Cineva m-a rugat sa-ti dau asta...uite!
Imi pune un plic in mana si deschide usa liftului mormaid un colind in barba .

Ma strecor in casa,cu o umbra de speranta in inima.”O sa vin si la anu' ...”
Plicul mic imi arde degetele.Il rup gandindu-ma la niste ulite inzapezite, la ziua de ieri,la copiii vecinilor ce ma colindasera de cu seara.
Inauntru, o hartie usor mototolita si cateva cuvinte aruncate in graba:
”La multi ani,piticule!”

E liniste, e noapte.Si s-a pornit sa ninga.Zambesc pierduta mainii de departe, care mi-a luminat Craciunul...si stiu acum.Va mai fi unul si la anul...si inca unul...si inca unul.
Deschid fereastra si spun incet, sa ma auzi, in somn.”La multi ani,dragulmeu.Craciun fericit!”

Ho, ho, ho!
Piciul deschise ochii mari si sari din pat drept in mijlocul camerei.
Era dimineata.
Nici macar nu se luminase bine.
Il trezise harmalaia facuta de caini si sunetul clopoteilor.
Fugi repede la fereastra , dar cum dormitorul lui era la etaj iar
in fata geamului avea un mar cu crengile incovoiate de zapada,
nu putea vedea aproape nimic jos.
Totusi, printre cateva crengi mai scuturate, vazu talpicile unei sanii mari; partea lor din spate.

- Mars, se auzu vocea tatalui, lasati-i in pace ca va treziti cu vreo copita!
Apoi mai incet:
-Mosule, nu ai venit cam devreme?
Si fara sa astepte raspuns:
-Acum daca tot esti aici urca-te pe casa.
Scara e in spate.
Sa ai mare grija ca e alunecos acoperisul.

I se facu inima cat un purice.
"A venit cu noua zile mai devreme?
De ce?
Nici bradul nu e pus."

Semineul din camera lui avea o usa mare din sticla.
"Asta e si inchisa"
Sari in pat si se baga sub plapuma moale acoperindu-si fata pana sub ochi.
Nu stia ce sa faca.
Nici odata nu venise chiar prin horn mosul la el.
Uneori batea la usa.
Alteori era chemat cand deja era in salon.
Odata a gasit doar cadourile.
" Mosul a venit si a plecat in graba, i s-a spus. Avea foarte multi copii de vizitat. "

-Mosule , nu crezi ca ar fi cazul sa-ti iei un ajutor? La varsta dumitale e cam riscant sa te urci pe atatea case.
Te rog sa fii atent sa nu-l trezest pe al mic!

Cainii se potolisera.
"I-a legat tata"
Statea nemsicat cu plapuma pe fata si cu respiratia aproape oprita de emotie.
In cateva minute ce parura ceasuri, incepu sa se auda zgomot dinspre semineu.
Inchise ochii si isi trase plapuma peste ei.
Astepta strangandu-si pleoapele.
"Oare mi-a adus trenuletul?
Si acum? Eu ce fac? Spun poezia in pijama?"

O moleseala ii cuprinse tot corpul.
Locomotive cu aburi, electrice, cu cheita, incepura sa-i treaca prin fata ochilor.
Vagonase multicolore cu o multime de chipuri la geam fluturand batiste, palarii
ori doar facand cu mana....

Simti ceva cald pe frunte.
O mangaiere.
-Ionut, e vremea sa te trezesti! Hai in padure sa alegem un bradut!
Deschise ochii mirat.
Era tata
"Ce brad? Acum?Nu trebuia sa fie deja impodobit cand vine mosul?"
Ca si cum nu ar fi stiut nimic intreba:
- Se auzea galagie mai devreme. Cine era?
- Aa, era mos Vasile, cosarul. A venit sa scuture hornul de la camera ta!








"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler

Lumânări arzând în sfeşnicele lor, împrăştiind o lumină aurie şi tremurătoare, pe masa acoperită cu damasc purpuriu, cu ceşti de ceai din porţelanul acela uşor translucid, nici alb, nici verzui, cu desene abia ghicite.

Intr-un bol straveziu, o sumedenie de globuri multicolore, reflectând lumina şi părând din când că se mişcă....
In colţul camerei cu covoare roşii şi draperii grele, un brad uriaş, împodobit magnific, lucind stins şi straniu.

Si mirosul.....
A răşină, a scorţişoară, a ceai verde, a mătase şi catifea, a iarnă şi amintiri, a vanilie şi iar a pădure....Un miros susţinând lumina puţină din cameră şi pătrunzând până în suflet, foşnitor ca hârtia darurilor aşteptând să se dăruiască.

La masă tu, abia venit. Cu pielea feţei încă rece şi un aer fragil şi înzăpezit, amintind a poveste cu elfi şi păduri nordice, sau a cavalcade nocturne, sub ceruri străine, în puste îngheţate.
Degetele tale, mai calde decât sufletul, jucându-se cu bobiţele căzute din ramura de vâsc aşezată pe masă.

Ne privim şi e linişte între noi, tăcere cu formă şi sunet şi miros. Verde.
Imi spui că ai venit acum şi nu vei mai reveni. Că eşti darul meu de Crăciun. Singurul. Că ar trebui să învâţ să râd, să strâng lacrimile în sticle vechi de parfum, să mă las mangâiată de aerul şi distanţa asta dintre noi, să-ţi simt gândurile întinse peste mine, să-mi feresc privirea când simt că verdele se transformă în mai verde, să-mi las sufletul să se aşeze în braţele tale şi să plece împreună cu tine si să nu vin după el.

Taci în continuare şi nu te mişti. Şi vii spre mine, aşezată eu de cealalată parte a serii.

Si vraja adâncă a secundei lungi cât o noapte de Crăciun se răsuceşte încet, în jurul meu şi al tău, legând imposibila noastră întâlnire, în care darul primit îmi risipeşte sub brad, darurile mele pentru tine....

Si ştiu că mâine dimineaţă le voi găsi pe toate nedesfăcute, şi toate păstrând urma degetelor tale mai calde decât sufletul, şi mirosul tău de pierdută în zăpadă noapte.....
_________________________________________________
"All battles are first won or lost, in the mind" (Joan of Arch)

mi-ai furat o lacrima si un zambet.
ti le las cadou de Craciun, puse intr-un glob auriu, bun de atarnat pe creanga a mai de jos a bradului:)

Lost without music in a world of noises

e a doua "gafa" pe ziua de azi facuta de mine, pe cafenea...:)))
ei si? or sa mai fie.
las' ca am citit...nu remarcasem autorul.
ce poll-uri? nu-mi pasa dac-am ramas si anul asta repetent. :))
______________________________________
"It is only with one's heart that one can see clearly. What is essential is invisible to the eye."

Multumesc pentru darurile astea.

Abia ajung la creanga de jos a bradului...:)


_________________________________________________
"All battles are first won or lost, in the mind" (Joan of Arch)

mazariche:
COOL! uite-asa va mai "vad" si eu la fata!

cri cri (cu tample sidefii?)
...si eu am mos craciun personal, ma crezi?

Sancho Panza:
"faptura de huma de mult a pierit..."

Alexandros:
...de aia-i bine sa nu spuneti copiilor ca mos craciun nu exista.

Bitterdream.
apropo de ce-am scris mai jos cu mos craciun personal...:)

______________________________________
"It is only with one's heart that one can see clearly. What is essential is invisible to the eye."

...si eu am mos craciun personal, ma crezi?

Pot sa vad si sa nu cred? :))
--------------------------------------------
"Cine nu se teme de nimic e mai puternic decat acela de care se tem toti."

"Cine nu crede in minuni,nu e realist."


...nu-mi pasa dac-am ramas si anul asta repetent. :))

Şi ea te privi ingândurată , iar genele-i fâlfâiră a mirare,ca o aripă de cuc.
"In ochii cui?"
:)