-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

aventură fantastică (fragment de roman) fără titlu


de ig_BeBe la: 08/12/2006 15:26:00
modificat la: 10/12/2006 17:09:46
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Vântul sufla slab peste pădurea bătrână. Freamătul ei plin de atâta farmec şi mister, ne încărca sufletele de speranţă şi încredere.
Plantele agăţătoare invadaseră copacii înalţi iar lumina soarelui abia răzbea prin deşişurile lor monstruoase.
Încoace şi încolo prin pădure, silueta vreunei lighioane apărea şi dispărea, iar atunci trebuia să fii cu ochii în patru şi cu măna pe armă.
În dreapta noastră, la doar câţiva paşi, se deschidea o prăpastie întunecată şi adâncă din interiorul căreia se auzea un zbârnâit puternic.
În sfârşit, după o călătorie de trei luni prin deşert şi paiş'pe zile de luptă asiduă cu pădurea, am ajuns la destinaţie.
- Aşezăm tabăra aici iar dimineaţă începem să coborâm, a zis Paul scăpând de povara rucsakului.
Obosiţi şi flămânzi, ne-am înghesuit care pe unde-am apucat. Cei mai multi am căzut într-un somn adânc, sfâşiat, din când în când , de urletele animalelor de pradă.
Spre dimineaţă, după o binemeritată odihnă, eram gata de coborâre când Malone a fost atăcat de un animal negru şi unsuros.
- Ce dracu' e asta? a răcnit Brad ţintind cu arma spre animalul care dispăruse în pădure.
Rănit la umăr şi la picior, Malone se zbătea prins în ceva ce semăna cu un cleşte şi din care curgea un lichid alb şi gros.
Înnebuniţi de groază, câţiva bărbaţi, alergau în toate părţile ţipând şi urlând cât îi ţineau fălcile.
Atacat prin surprindere de ditamai dihania, Malone se luptase cu ea reuşind să scoată jungherul din cismă. Când animalul şi-a încleştat gheara în genunchiul lui, el i-a-nfipt pumnalul în ceea ce părea a fi o labă. Rănit, animalul şi-a abandonat victima, luând-o la fugă.
Când spiritele s-au mai potolit, ne-am repezit îngrijoraţi spre Malone care zăcea într-o baltă de sânge amestecat cu un lichid albicios.
Paul a curăţat cum a ştiut braţul rănit şi acum se chinuia să scoată chestia aia din piciorul însângerat.
- Ce-a fost arătarea aia? a strigat Brad speriat. Se deplasa în cerc, cu arma pregătită şi cu degetul pe trăgaci. Malone!
- De unde dracu' vrei să ştie? l-a repezit Paul. Maria, vino şi nu mai plânge! Ţine asta şi taci odată.
Cu greu reuşeam să-mi stăpânesc lacrimile. Tremuram de frică şi priveam pe furiş, tufişurile dese de unde răul ne pândea la tot pasul.
Îmi tremura mâna pe lama cuţitului înmuiată în foc şi tresăram de fiecare dată când tufişurile se mişcau în spatele meu.
În timp ce Paul desfăcea carapacea zimţată de pe piciorul lui Malone, Joe se apucase să improvizeze o bancardă cu ce avea la îndemână. Câţiva cărători inspectau cărăruia îngustă străjuită de stânci, ce duce în abisurile întunecate.
Copacii ca nişte prinţi orientali, îşi legănau ramurile bogate cu mişcări unduitoare, în adierea plăcută a dimineţii.
Pe Joe l-am cunoscut în biroul lui Paul. Prieten vechi cu Paul şi Malone, Joe îşi petrecuse mult timp cercetând mlaştinile şi zonele cu vegetaţie foarte bogată. La sfârşitul unei lungi expediţii în Africa, un accident avea să-l conducă spre una dintre cele mai periculoase şi neobişnuite aventuri.
Fascinat de tot ce ţine de supranatural, Joe plecase în căutarea marelui alb şi a celor şapte de pică. Ajuns la locul indicat pe hartă, s-a paraşutat de pe versantul drept al prăpastiei care se căsca sub el ca o gaură neagră.
Ghinionul a făcut să piardă trei oameni în încercarea disperată de a atinge, cât mai repede, obiectivul. A atins fundul mâlos, rece şi gălbui, cu numai şapte oameni, din care cinci au pierit înghiţiţi de vegetaţia carnivoră.
Arcuindu-şi sprâncenele groase şi ridicându-şi colţurile gurii, Joe a clătinat mulţumit din cap în timp ce Malone zăcea neputincios, sub povara propriilor reproşuri.
Îndată ce am părăsit jungla şi am început să coborâm, întunericul devenea tot mai dens, deşi soarele abia răsărise.
În timp ce mă târam în urma lui Paul, un alt univers, cu alte reguli, îşi întindea ţinuturile stâncoase la picioarele noastre. Pe măsură ce înaintam, drumul era tot mai greu de străbătul.
Din cauza rănilor cauzate de atingerea ierburilor, înaintam greu şi parcă drumul era mai lung şi mai obositor. Patru zile am coborât de-a curmezişul râpei năpădite de ierburi şi buruieni.


**

Spre seară am ajuns în dreptul unor trepte stâncoase care se întindeau, de-a lungul unei galerii înguste.
- Înnoptăm aici, zise Joe şi se sprijini de peretele verde şi alunecos.
Malone, care tot drumul s-a plâns de insecte şi buruieni, a răsuflat uşurat şi a început să facă glume.
- Am auzit că aici este habitatul natural al băutorilor de sânge, zise el şi începu să râdă zgomotos.
Era într-adevăr râpa groazei. Toate stâncile alea, cu forme din cele mai ciudate, făcea să tremure carnea pe tine. Lumina soarelui trecea cu greu prin coroana stufoasă a copacilor ce creşteau pe versanţii prăpastiei. În jurul nostru se întindea, cât vedeai cu ochii, un peisaj sinistru ca din filmele de groază.
- Eu am auzit că tu eşti primul pe lista lor de specialităţi culinare, zise Paul şi râse, tare şi rar.
Apoi se opri şi se întoarse spre Malone. Îşi arcui privirea şi făcu un gest cu degetele, ca şi cum ar fi îndreptat o armă spre el.
Sub privirea încruntată a lui Malone, Paul se îndepărtă abia stăpânindu-şi chicotul.
Malone se oftică şi zvârli un bulgăre de pământ în urma lui. Paul râse scurt, apoi scuipă şi se îndreptă spre tabăra cărăuşilor.
Îl priveam cum se îndepărta, legănându-şi şoldurile într-o parte şi în alta. Mergea fluierând şi, aşa cum îl ştiam, cu gândurile în altă parte.
Joe aprinse un foc mic şi încălzi cina. Mai încolo, cărăuşii se pregăteau şi ei să cineze.
Joe aşeză şunca pe farfurii şi turnă un polonic de supă instant în fiecare sufertaş. Ultima bucată de pâine fu împărţită în patru.
După cină, am servit o ceaşcă de ceai cu lapte şi am spus bancuri.
- Ştii care e culmea culmilor? , zise la un moment dat Paul. Să îmbraci fundul mării în chiloţi de damă.
- Ha, ha, râse Malone care de când era rănit avea tot timpul chef de glume. Ştii care e culmea accidentului? Să cazi pe gânduri şi să-ţi rupi piciorul.
Paul şi Malone erau prieteni buni şi se tachinau mai tot timpul. Joe, în schimb, era mai retras şi mult mai atent cu sentimentele celorlalţi.
- Culmea ghinionului, zise Paul scrâşnind din dinţi, e să faci pe prostul şi să rămâi aşa.
- Şi culmea somnului, interveni Joe care încerca de ceva vreme să doarmă, e să visezi că dormi. Şi acum stingerea.
Îşi trase pătura peste cap şi bombăni ceva. Paul şi Malone izbucniră în râs savurând aroma ţigărilor de foi...

**
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (1):


~ - de Cri Cri la: 10/12/2006 22:08:06
Naratiunea e cam stangace, dar ideea pare interesanta.
Si-acum m-ai facut curioasa: ce "animal" era ala?
--------------------------------------------
"Cine nu se teme de nimic e mai puternic decat acela de care se tem toti."
#162541 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...