La ingemanarea apusului cu rasaritul,
Acolo unde ziua isi da mana cu noaptea,
In locul acela tainic in care se intalnesc
pentru a- si marturisi dragostea
Luna si soarele...
Acolo, cu siguranta ne vom intalni candva.
Haituiti de doruri adanci
Si de dureri sfasietoare,
De taceri care mor in noi
Si de urlete pe care nu le aude nimeni
Pentru ca nimeni nu vrea sa asculte,
Incorsetati de pasiuni pe care ni le reprimam
Si de iubiri nemarturisite,
Urmariti de toate ispitele nebunesti
carora nu am avut curajul sa ne lasam prada,
Cu sufletul plin de frunze vestede
dansand bezmetic prin el in bataia
ultimului vant de toamna...
Tarand dupa noi regretele unei vieti
traite totdeauna intre paranteze,
Cu mii de intrebari si nici un raspuns,
Dar intotdeauna cautandu- ne
si indreptandu- ne fara sa stim unul spre altul,
Undeva, la intretaierea unor lumi
de care poate nici nu stim acum,
Dar unde nu traieste decat IUBIREA,
Acolo, cu siguranta ne vom intalni candva.
Ne vom intalni ca sa ne pierdem urmele
in timp si spatiu
Si sa traim un infinit...de iubire!