Plimbarile mele solitare m-au adus poate la gasirea unui lucru cel cautam cel mai putin:o piatra.Ce puteam face eu cu o piatra?Am ascuns toate gandurile in ea pana n-au mai incaput si apoi le-am lasat afara.Acum era o piatra goala,fara esenta,fara cineva caruia poate i-ar fi cerut indurare...trupul ei fara reactie.
Conturul dur delura desene animate sub ritmul gonit al muzici de jazz.Era mereu fermecatoare tacerea incaperii cu aparatele stationare orbitand in linistea obositoare.Doar flacara zbiera deziluzionata gasind in pereti pietre pline de-armonie ce-si miscau umbrele in sunete ce se opreau undeva inainte de lumina. Se-ntreceau in valuri de viteza si lumina mereu contopea sunetele sterile...fara trup...totul era la fel.
Era intaia respiratie a lumanarii.Adierea dulce de mar copt coplesea aburul de lumina.Mierea-mi apasa maru-mi doar pentru a alunga raceala parvenita.Tremura ibricul pe soba ruginita si-l acompaniam in umede cearceafuri cu inganari si rugi...si era frig.Se stinse lumanarea si trupul tot plangea.