Pentru a accesa aceasta pagina trebuie sa fii conectat

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Ingeri si cantece


de Shtevia la: 15/12/2006 09:54:00
modificat la: 17/12/2006 20:49:09
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
Bat clopotele în turnurile vechi mâncate de ploi, roase de vânturi, bat clopotele ca la începutul unei noi ere sau ca la sfârşitul vieţii. Şi dangatul lor profund rezoneaza cu fiecare fibra a mea, cu fiecare celula din mine. Sunetul intra şi iese din mine, aşa cum intra şi iese un fluture vara pe un geam larg deschis.
Circula sunetul în mine şi ma patrunde, ma ia cu el, ma duce într-o lume a nimanui, unde circula numai sunete, în toate direcţiile, purtate de aripi de îngeri trişti, cu feţe de copii maturizaţi înainte de vreme, cu priviri adânc întoarse în ei, pentru a nu vedea nimic în afara sunetelor. Acolo e numai mirarea sunetelor singuratice, insule cu adevarat pustii într-un ocean de lumina albastra. Fiecare sunet are un nume, dar nimeni nu îl mai ştie, fiindca îngerii nu vorbesc. Ei privesc, doar, şi surâd trist, uneori, din colţul buzelor mici, rozalii. Şi câteodata clatina uşor din cârlionţii aurii. Atunci cade câte un sunet nou pe dalele albastre diamantine. Noul nascut e stingher; se rostogoleşte puţin în cadere... e speriat de ce se aude când atinge lumina albastra. Apoi fiindca nimeni nu spune nimic, îndrazneşte sa se mai mişte puţin, palpitând pe loc. Si îşi aude glasul. Îi pare straniu, necunoscut. Încearca sa se obişnuiasca cu el, ca un copil nou nascut cu vocea mamei. Dupa aceea, începe sa ii placa, se rostogoleşte tot mai mult prin lumina, se tavaleşte prin albastru şi se bucura ca se produce un ecou în urma lui, chiar daca nimeni nu pare sa auda nimic. Se mira ca nimeni nu îl cearta, nu îi opreşte rostogolirea...şi se tot mişca prin lumina pâna când oboseşte. Atunci se opreşte, vibrând uşor, ostenit. Vine un înger şi îl ia pe aripa, îl duce mai departe, împreuna cu alte sunete.
Apoi îngerii în zborul lor ciudat, nesigur, împraştie sunetele peste tot: peste frunzele batute de vânt, peste apele care se rostogolesc peste pietre, pe stâncile de care se izbeşte marea necontenit, peste pasari, animale, pe buzele şi in inimile oamenilor, pe aripi de insecte, peste munţi şi vai. Peste toate ploua cu sunete împraştiate de îngeri tacuţi, cu priviri adânc întoarse spre ei.
Am întâlnit într-o zi îngerii purtând sunete, într-o zi în care dangatul profund al clopotelor m-a purtat în lumea lor, unde fabricau şi purtau sunete. Vibram cu fiecare sunet întâlnit, zâmbeam fiecarei priviri obosite de înger, iubeam fiecare fâlfâiere de aripa. Am început dupa un timp sa le spun ceva, le vorbeam cu inima, cu sufletul, cu risipa de cuvinte. Ei se uitau la mine şi clatinau capetele. De fiecare data se naşteau alte sunete, dar eu nu le înţelegeam şi încercam sa le explic ceva anume, dar ei continua sa clatine de fiecare data din cap şi de fiecare data se nasteau alte sunete. Era o mare de sunete, care se rostogoleau pe dalele de lumina albastra. Atunci am realizat, brusc, ca îngerii nu numai ca nu vorbeau, dar nici nu auzeau nimic. Am înţeles tristeţea din ochii lor adânc întorşi în ei şi am început sa plâng. Plângeam necontenit, neostoit, cu toata tristeţea lumii. Dupa un timp, m-am oprit mirata, fiiindca am vazut ca lacrimile mele se transformasera în cântece, care şerpuiau lin sau saltau cu vioiciune pe dalele albastre de lumina diamantina. Iar sunetele nou nascute din cârlionţii îngerilor faceau loc cântecelor mele. Ingerii au luat cântecele mele pe aripi şi au început sa le duca în lume, peste tot... pe mari şi munţi, peste vai şi ape, peste nori şi în turnuri vechi mâncate de ploi, roase de vânturi.
Dupa un timp am înţeles ca tu ai plecat, ca nu mai pot face nimic altceva decât sa plâng cântece pe dale de lumina albastre, încojurata de fâlfâit tacut de îngeri muţi şi surzi, cu ochi dureros de adânci şi zâmbete triste de copii maturizaţi înainte de vreme.
Poate într-o zi o sa asculţi un cântec şi o sa te prinda dorul de duca şi vei merge pâna vei ajunge la un turn vechi, mâncat de ploi, ros de vânturi. Atunci va începe sa bata un clopot, ca la începutul unei noi ere sau ca la sfârşitul vieţii. Dangatul lui te va duce în locul unde îngerii fabrica sunete şi eu plâng cântece. Vei intelege ca fiecare sunet se naşte dintr-o tristeţe sau dintr-o suferinţa şi ca fiecare cuvânt pe care îl rosteşti chiar daca produce bucurie, are în spate un chin.
Pâna atunci, eu continui sa ma uit la şerpuirea cântecelor pe dalele albastre şi sa ascult fâlfâitul trist al aripilor de îngeri.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...