intr-o zi, muri sotia preotului din sat. ajunsa in fata portilor raiului, se ruga sa i se deschida.o voce de dupa poarta o intreba:
- cine esti?
- sunt sotia preotului din sat.
- eu nu te-am intrebat a cui sotie esti, ci cine esti.
- sunt invatatoarea din sat si am invatat zeci de copii.
- eu nu te-am intrebat ce esti sau cati copii ai invatat. eu te-am intrebat cine esti?
- sunt mama celor trei copii ai mei pe care i-am crescut si i-am educat.
- eu nu te-am intrebat cati copii ai. te-am intrebat cine esti.
si astfel, intrebarile si raspunsurile au continuat si de la o vreme vocea inceta sa se mai auda. iar femeia, neavand ce face, s-a intors pe pamant, purtand in minte si suflet ceea ce auzise, simtise in fata portilor raiului.
cei din jurul ei s-au bucurat, crezand ca a fost in moarte clinica.de cum s-a insanatosit, femeia s-a straduit sa-si traiasca astfel viata, incat sa afle raspunsul intrebarii din fata portilor raiului.
si a facut doar ce inima a indemnat-o, doar ce a simtit ca e bine. si au fost multi care s-au bucurat cu ea, si mai multi inca cei care au dezaprobat-o, au hulit-o.
si cand a murit a doua oara, ajungand in fata portilor raiului, a auzit intrebarea binecunoscuta:" cine esti?". nici nu a fost nevoie de cuvinte, pentru ca din inima femeii a izvorat o lumina puternica ce a deschis portile ferecate ale raiului.

lasati-va surpinsi de ce ar fi pentru voi insiva lumina care poate deschide portile raiului.